Viermi intestinali la pisici Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici Infectii la ochii si urechile pisicilor. Viermi intestinali


Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici

Povesti Anunturi Galerie Foto Pasari Contact. Article source pe aceeasi tema Alergie la par de pisica Ghemul de blana la pisici Bolile pisicilor Bolile cainilor Pisicile si diabetul Totul despre comportamentul pisicilor Ingrijirea sanatatii pisicilor. Au nevoie de un http://exahyv.3d-game.com/pelinul-de-viermi-i-giardia.php camin care sa le ofere atentie si iubi.

Adauga povestea animalutului tau. O campanie de sterilizare a. Daca sustii civilizatia si iubesti animalele fa tot ce poti pentru a. Semneaza petitia impotriva eutanasierii aici:.

Nu, dar imi doresc sa o fac. Nu, pentru ca am deja un animal. Nu va fi facut public Completati caracterele din imagine in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici alaturata.


Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici Viermi intestinali la pisici

Postal Service regarding unpaid traffic infractions by mail carriers in East Cleveland, Ohio. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici see original article at All News Pipeline: exahyv.3d-game.com? Viorel Ordeanu, CS gr. Manualul a fost scris pe baza notitelor de la arata ca viermi fecale de câine si lucrari practice, a referatelor studentilor, rezidentilor si cursantilor Disciplinei de Microbiologie generala si farmaceutica.

Este structurat pe sedinte, conform timpului avut la dispozitie de rezidenti pentru activitatile didactice. Fazele raspunsului imun si cooperarea dintre celulele implicate. Morfologie, fiziologie si genetica bacteriana.

Clasificarea virusurilor Principalele grupe de paraziti si caracteristicile definitorii Recoltarea produselor patologice in vederea analizei Tehnici de insamantare, izolare si identificare a germenilor Testarea sensibilitatii la antibiotice Examenul microbiologic al cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici produse patologice Controlul microbiologic al preparatelor medicale nesterile Controlul microbiologic al preparatelor injectabile. Tehnici de insamantare si izolare, identificarea germenilor.

Evaluarea cursantilor prin examen practic si referat. Examen final pentru modulul de Imunologie-Microbiologie. Microbiologie: Morfologie, fiziologie si genetica bacteriana. Tehnici de insamantare si izolare, identificarea germenilor. Testarea sensibilitatii la antibiotice: antibiograma difuzimetrica, stabilirea CMI, CMB, NEI, NEB.

Controlul microbiologic al preparatelor medicale nesterile, sterile si al produselor antimicrobiene antibiotice, chimioterapice, dezinfectante, antiseptice, cum să din toate viermi, conservanti conform farmacopeei p.

Alte tipuri de antigene: - haptenele. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici bacteriene sunt legate de structura corpului bacterian: antigene somatice, ciliare, capsulare. Starile de hipersensibilitate I, II, III si IV. Celule implicate in raspunsul imun umoral si celular Prin capacitatea sistemului imunitar de a reactiona specific cu antigenul si de a se angaja in raspunsul imun, se realizeaza una din functiile principale ale apararii imunologice: recunoasterea si reactia fata de substantele straine patrunse in tesuturi.

Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici imun este un proces de o mare complexitate, instalarea lui si reactia imuna fiind modulate de o retea diversificata de factori tisulari, celulari si mediatori biologici, angajati de antigen prin proprietatile sale si modalitatea de a patrunde in organism. Sistemul imun Organismul uman vine permanent in contact cu agenti patogeni purtatori de antigene sau cu antigene libere.

Antigenul este o substanta macromoleculara proteica sau polizaharidica straina si care patrunsa in mediul intern declanseaza productia de catre organism a unor substante specifice numite anticorpi care neutralizeaza sau distrug antigenul. Anticorpii sunt proteine plasmatice din clasa gamaglobulinelor. Apararea fata de agentii infectiosi se realizeaza prin doua mecanisme fundamentale: Rezistenta nespecifica si Rezistenta specifica.

Totalitatea organelor, celulelor si prevenirea viermi cât de des implicate in aparita imunitatii dobandite alcatuiesc sistemul imun SI.

Limfocitele reprezinta componenta celulara majora a sistemului imun. Ele constituie o categorie de celule ce grupeaza mai multe populatii celulare similare morfologic, dar diferite din punct de vedere functional. Limfocitele provin din organele limfatice primare timus, maduva osoasa si in perioada intrauterina, ficatul. O parte din aceste celule trec in circulatia periferica si migreaza catre organele limfatice periferice. Intre cele doua sectoare cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici o recirculatie permanenta, asigurand o supraveghiere imuna competenta.

Limfocitele sunt singurele celule din organism capabile sa recunoasca specific diferiti determinanti antigenici, fiind astfel responsabile de doua dintre proprietatile fundamentale ale raspunsului imun, specificitate si memorie.

In evolutia limfocitelor exista mai multe stadii, in functie de intalnirea cu antigenul pe care il recunoaste: limfocite naive si limfocite cu memorie.

Cele naive nu au avut contact cu antigenul. La prima intalnire cu acesta unele determina raspuns imun specific, iar altele doar prolifereaza intens, aparand un set de limfocite denumite limfocite cu memorie biologica. Acestea din urma, la o alta intalnire cu antigenul respectiv elaboreaza un raspuns imun prompt, rapid. Au o durata de viata mare ani, zeci de aniele fiind intens recirculate.

Iau nastere din cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, splina si maduva hematogena. LT au putini receptori antigenici pe suprafata externa a membranei celulare, aprox.

Cea mai importanta functie a LT e inducerea unui raspuns sau a unei reactii immune specifice la antigene, prin recunoasterea unor peptide antigenice fixate pe moleculele MHC. Ele isi exercita actiunea prin sinteza unor proteine numite citokine sau interleukine.

Provoaca liza celulelor care poarta pe suprafata lor antigenul. Rolul lor esential este sinteza anticorpilor. Au o durata de viata de cateva exahyv.3d-game.com precursorii celulelor care sintetizeaza Ac, plasmocitele. Ele deriva din maduva osoasa si nu sunt dependente de timus. Au o viata scurta, iar din punct de vedere morfologic apartin unei clase de limfocite numite limfocite mari granulare, deoarece au numeroase granule citoplasmatice.

Ele sunt limfocite care nu prezinta markeri refceptori celulari caracteristici limfocitelor T sau B. Termenul de natural killer provine de la faptul ca aceste celule isi exercita functia citotoxica fara a necesita o activare prealabila.

Functia lor este de a recunoste si de a liza anumite celule tumorale si celule infectate cu virusuri. Ucid nespecific orice tinta recunoscuta specific de anticorpi. Au pe suprafata receptori pentru imunoglobuline.

Celule prezentatoare de antigen CPA — sunt celule specializate in capturarea antigenului, prezentarea lui limfocitelor si declansarea unor semnale care favorizeaza activarea limfocitelor. Se formeaza in maduva osoasa hematogena dintr-o celula stem hematopoietica diferita de cea din care deriva limfocitele.

Macrofagele sanguine se numesc monocite, iar cele din tesuturi histiocite. Functia lor principala o constituie fagocitoza. Macrofagele sunt fagocite manonucleare care ingera exahyv.3d-game.com timpul fagocitozei, ele prelucreaza antigenele sub actiunea echipamentului enzimatic extrem de bogat al lizozomilor. In urma acestei prelucrari rezulta fragmente denumite epitopi conformationali care sunt.

Sunt implicate atat in apararea nespecifica cat si in cea specifica. In apararea nespecifica fagociteaza unele antigene si sintetizeaza unele citokine care stimuleaza alte celule. In raspunsul imun au rol deosebit de important si complex atat in etapa initiala a RI cand au functie de CPA cat si in cea finala ca celule efectorii.

Ele au pe suprafata lor numerosi receptori: -receptori imuni - pentru imunoglobuline, complement -receptori neimuni - cu rol in recunoasterea celulelor senescente, bacteriilor, fungilor, parazitilor.

Ele au capacitatea de a capta antigenul avand receptori penmtru antigen si de a-l transporta la Worms pentru an copii periferice. Ele au cea mai slaba activitate prezentatoare de antigen dintre celulele CPA. Ele au rol in apararea antiinfectioasa, apartinand sistemului fagocitar. Aceste celule intervin in apararea naturala prin fagocitoza si in imunitata datorita receptorilor proprii pentru imunoglobuline si complement.

Au functie fagocitara prin receptorii de IgG si IgE si mecanismul ADCC, dar este limitata. Au durata scurta de viata. Au pe suprafata lor receptori pentru IgE. Cand o persoana hiperreactiva preduce IgE, acestea pe de o parte circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei personae la acelasi antigen, bazofilele cu anticorpii atasati fixeaza antigenul respective, se degranuleaza si astfel se pot produce diferite tipuri de reactii alergic, de la astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc anafilactic.

Contin serotonina si au receptori pentru IgG si IgE. Plachetele adera la endoteliul vascular, se agrega si elibereaza substante care cresc permeabilitatea capilara si astiveaza complementul.

Datorita Ig fixate pe membrane lor, plachetele pot adera la paraziti si pot elibera radicali liberi ai oxigenului cu efect toxic pentru acestia. Etapele raspunsului imun Definitia raspunsului imun Raspunsul imun reprezinta totalitatea evenimentelor care au loc dupa introducerea cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici antigen si care constau in activarea limfocitelor, eliberarea de diverse molecule, multiplicarea celulelor specifice, producerea de limfocite T citotoxice sau de anticorpi capabili sa se fixeze pe antigen si sa il elimine direct sau indirect.

Dupa primul contact cu antigenul sistemul imun. Caracteristicile raspunsului imun Raspunsul imun are doua caracteristici majore: a Specificitatea. Se datoreaza existentei pe suprafata limfocitelor a receptorilor pentru antigen ce sesizeaza diferentele intre agentii infectiosi. Receptorii pentru antigen ai unui limfocit dat recunosc un singur antigen. Intereactia receptorilor pentru antigen cu structura lui antigenica specifica determina un semnal, capabil sa initieze activarea celulara.

Expunerea repetata la acelasi antigen determina un raspuns imun specific, mai rapid, mai intens si mai adecvat. La prima expunere la un antigen, in organism exista un numar redus de limfocite care recunosc cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici declanseaza raspunsul imun, asigurand eliminarea agresiunii. In urma click raspuns imun, in organism persista o populatie limfoida specifica mai numeroasa, capabila sa ofere o protectie superioara la o noua expunere la acelasi antigen.

Clasificarea raspunsului imun Raspunsul imun este mediat prin doua mecanisme interdependente: Imunitate umorala — manifestata prin secretia de anticorpi de catre LB si Imunitate celulara — manifestata prin intermediul LT. Raspuns imun umoral RIU a Definitie. RIU consta in producerea de anticorpi specifici. Imunitatea umorala intervine in distrugerea bacteriilor extracelulare, neutralizarea virusurilor, inhibarea toxinelor.

Macrofagele preiau informatiile antigenice si le predau limfocitelor B prin intermediul limfocitelor Th helper care mediaza predarea antigenului de la macrofag la LB. Macrofagele au putere mare de fagocitoza, dar digera doar partial antigenul ingerat. Acesta este degradat de enzimele proteolitice din fagozom rezultand un fagolizozom. Pisoi de 3 luni de preiau antigenul, il proceseaza in fragmente polipeptidice cu identitate antigenica epitopi conformationali.

Intracelular, aceste fragmente sunt preluate de CMH complexul major de histocompatibilitatecomplexul rezultat fiind transportat la suprafata celulei. Macrofagele interactioneaza apoi cu limfocitele, care au receptori specifici pentru antigenul prezentat.

Limfocitul B mic, competent, este o celula in asteptare, incapabila de diviziune. Dupa ce a preluat informatia antigenica cu ajutorul receptorilor de pe suprafata membranei se transforma in limfoblast sau in limfocit B cu memorie.

Limfocitele B cu memorie au pe suprafata lor receptori pentru antigenele care le-au stimulat aparitia. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici mentin in circulatie iar la un nou contact cu antigenul raspund rapid fara a necesita interventia macrofagelor. Sunt raspunzatoare de raspunsul imun secundar. Din limfoblast deriva plasmocitul care are capacitatea de a sintetiza mari cantitati de anticorpi. Acestia sunt eliberati fie prin citoliza, adica prin umplerea rezervoarelor celulare, ducand la ruperea membranei celualare si eliberarea anticorpilor, fie prin plamatoza, adica prin detasarea din plasmocit a unor portiuni din cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici ce contin anticorpi.

Anticorpii specifici se leaga de membrana microorganismului, contribuind la eliminarea acestuia prin liza mediata de complement, CCDA sau fagocitoza. Raspuns imun celular RIC a Definitie RIC apare in cazul celulelor infectate cu virusuri, microorganisme cu multiplicare intracelulara, paraziti intracelulari, celule tumorale. Dupa patrunderea antigenului in organism acesta este preluat de macrofage, degradat in pepdide si transportat la suprafata celulei. Urmatoarea cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici consta in recunoasterea peptidelor antigenice de catre limfocitele LT helper si activarea lor.

De asemenea influenteaza si limfocitele Tc citotoxicecare sunt foarte eficiente in eliminarea celulelor proprii infectate viral. Deoarece organismul era deja sensibilizat prin antigene identice endotoxine elaborate de specii bacteriene comensaleaceste fenomene clinice pot evolua foarte intens. Produse biologice de diagnostic, tratament si profilaxie. Starea de rezietenta specifica antiinfectioasa a organismului care in mod natural survine in urma unei boli sau infectii inaparente, poate fi obtinuta in practica.

Aceasta observatie a condus in trecut la ideea de a provaca prin diferite metode, infectii usoare la om care sa determine ulterior o rezistenta specifica pentru anumite boli infectioase cu evolutie grava. Astfel, in India si China inca din secolul XI, se practica variolizarea ca metoda de prevenire a variolei, care pe atunci prezenta o gravitate exceptionala.

Variolizarea utiliza drept material vaccinant crustele provenite de la bolnavi, care dupa uscare prin care se atenua agentul infectios erau transformate in pulbere si aplicate intranazal la oameni sanatosi. La sfarsitul secolului XVIII Edward Jnaer, a utilizat in acelagi scop puroiul pustulelor de la vaci care prezeatau vaccina, o boala asemanotoare variolei de la on. Inainte chiar de se cunoaste agentul etiologic al acestei boli.

Tot pe baza observatiilor empirice la noi cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici Transilvania in seoolul Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici pentru a preveni variola copiii erau scaldati in lapte cu eare se spala ugerul vacilor bolnave de vaccina, Mult mai tarziu dupa descoperirea virusurilor, si denonstrarea inrudirii antigenice dintre virusul variolei si cel vaccinal s-a putut explica reactia de imunizare incrucisata realizata la om prin virusul vaccinal contra infectiei variolice.

Din acest motiv virusul vaccinal este folosit si in prezent pentru prepararea vaccinului antivariolic. Pasteur a fobie de viermi care am in larga masura la aplicarea stiintifica a vaccinarii si a preparat cateva vaccinuri foarte valoroase.

Ori, in prezemt, cand in numeroase infectii tuberculoza,bruceloza, febra tifoida etc. Agadar, vaccinnrile sunt preparate biologic care determina dupa introducerea lor in organismul sau animal producerea unei stari de imunitate specifica fata de o anumita infectie bacteriana sau virala. Termenul de vaccinare vine de la virusul vaccinal vaccina utilizat pentru prima vaccinare antivariolica, dupa care termenul s-a generalizat fiind utilizat pentru orice imunizare activa, artificiala.

Vaccinurile pot fit antibacteriene, antivirale, entiriokettsiene. In acest fel sunt preparate vaccinurile: holerie, tifoidic, brucelos, stafilococic meningococic s. Vaccinuri preparate din extracte cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. Vaccinuri preparate din toxine microbiene.

Exemple de astfel de vaccinuri sunt: anatoxina difterica, tetanica botulinica, stafilococica s. Dupa numarul antigenelor pe care il contin exista: a vaccinuri monovalente, preparate dintr-o singura specie microbiana sau mai multe tulpini ale aceleiasi specii: vaccinul tifoidic, stafilococic, anatoxina tetanica etc.

Aceste vaccinuri sunt mai avantajoase pentru vaccinarile obligatorii din teren, necesitand un numar mai mic de inoculari in masa populatiei. Atat prepararea de seruri terapeutice cat si de vaccinuri necesita cunoasterea aprofundata a notiunilor de microbiologie generala si aplicativa.

De aceea prepararea acestor produce este efectuata de cadre cu inalta calificare la INCDMI Cantacuzino Bucuresti. Pentru prepararea oricarui vaccin se aleg tulpini bacteriene sau virale dupa un studiu minutios asupra proprietatilor si structurii antigenice. Adesea in acest scop se selectioneaza tulpinile cele mai epidemiogene dintr-o tara sau regiune, deci acelea care se izoleaza mai frecvent din masa populatiei in timpul epidemiilor.

In cazul tulpinilor cu virulenta atenuata bacteriana sau virala trebuie sa fie stabila din punct de vedere genetic si deci ireversibill pentru a nu determina in mod. Pentru preparare de vaccinuri corpusculare tulpinile bacteriene se cultiva in conditii optime pe medii adecvate pentru a obtine cantitati mari de cultura.

In scop de inactivare suspensia bacteriana este supusa la diversi factori fizici sau chimici, cu actiune bactericida. Pentru preparare de anatoxine tulpinile microbiene toxigene se cultiva pe medii de cultura lichide in conditii optime pentru a obtine cantitati maxime de toxina.

In acest fel preparatul devine netoxic dar isi pastreaza proprietatile antigenice, deci vaccinante. Pentru a fi mai eficiente si a inlatura riscul fenomenelor de sensibilizare, in prezent anatoxinele se prepara purificate si adsorbite cu fosfat de aluminiu, fosfat de calciu, cu rol de adjuvant. Vaccinurile antivirale utilizeaza drept material pentru preparare de vaccinuri culturi de celule, oua embrionate sau diferite tesuturi de animale infectate cu virusul respectiv.

In prezent se prepara si unele vaccinuri liofilizate ca de ex. Autovaccinul reprezinta un vaccin antimicrobian preparat din bacteria patogena izolata de la un bolnav si utilizat la acelasi bolnav in special in infectii cronice, trenante, recidivante pentru care organismul realizeaza o slaba imunitate: infectii stafilococice, gonococice etc. Orice vaccin inainte de a fi utilizat este verificat din punct de vedere al "sterilitatii", "inocuitatii" adica a lipsei de virulenta sau toxicitate pentru animalele sensibile cat si a "eficacitatii" adica a puterii vaccinante.

Fiolele cu vaccin neetichetate, cu caractere fizice modificate, cu termen de eficacitate depasit, cele care au fost supuse inghetului si dezghetului sau care in momentul deschiderii emana un miros dezagreabil, nu pot fi folosite sub nici un motiv.

Alte vaccnuri se aplica numai in conditii epidemiologice deosebite: vaccinul tifoidic, holeric, dizenteric Shiga, Flexnertularemic, pestos iar dintre cele antivirale vaccinarea gripala, hepatita s.

Unele vaccinuri se administreaza numai la animale dar prezinta o deosebita importanta profilactica pentru om: vaccinerea anticarbunoasa, vaccinarea antimorveasa, iar dintre cele virale vaccinarea antirabica. Vaccinurile antibacteriene mai putin eficiente necesita doze mai mari si vaccinari mai dese vaccinul tifoidic. Raspunsul imunologic al http://exahyv.3d-game.com/nseamn-parazii-la-pisoi.php variaza in raport cu calitatea vaccinului valoare antigenica, specie microbiana, metoda de preparare apoi modul de administrare cale, cantitati, intervale precum si de reactivitatea individuala a persoanei vaccinate.

Reactiile de "rapel" sau revaccinarile realizeaza in organism elaborare activa de anticorpi, raspuns de tip secundar. Vaccinurile vor fi aplicate la persoane sanatoase, in anumite limite de varsta.

Pentra unele vaccinuri sunt indicatii speciale referitoare la varsta de ex. Reactii post-vaccinale pot fi: toxice si de sensibilizare. Usoare reactii toxice pot fi determinate de vaccinurile bacteriene cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici parenteral.

Acestea sunt fie reactii locale: edam, roseata, reactii inflamatorii dureroase pana la reactii generale: febra, ourbaturg, cefalee de ex. In concluzie, vaccinurile sunt preparate biologice valoroase, cu cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici eficienta in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici bolilor infectioase vaccino-profilaxia.

SERURI IMUNE Serurile imune sau terapeutice sunt produse biologice obtinute din singele unui animal imunizat cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici prin vaccinare eau al unui convalescent imunizat activ prin boala. In ambele cazuri serul contine anticorpi specifici, capabili sa neutralizeze antigenul respectiv. Serurile imune terapeutice se prepara de obicei pe cai prin hiperimunizare.

In acest scop se inoculeaza la aceste animale doze crescande de culturi microbiene, inactivate gi apoi vii in cazul serurilor antibacteriene sau anatoxina urmata de toxina in cazul serurilor antitoxice. Recoltarea se face In circuit inchis, aseptic. Dupa provenienta lor serurile imune pot fi: - seruri omologe ser do convalescent In rujeola sau tifos exantematic si - seruri heterolege preparate pe cai.

Dintre serurile antivirale cel mai important este serul antirabic. Pana nu de mult se folosea ser uman, de convalescent sau de persoane trecute prin boala sau vaccinate. In prezent, din cauza pericolului de transmitere a hepatitei virale, nu so mai folosesc serurile umane totale ci sub forma de gemaglobuline.

Serurile imune de origine animala. Alteori, serurile se utilizeaza in infectii acute, evolutive, in scop de tratament seroterapie.

Din acest punct de vedere in secial serurile antitoxice au o efieienta deosebita in tratamentul bolilor determinate de bacterii toxigene, constituind de fapt, in aceste cazuri, unicul tratament salvator pentru bolnav. Serurile antimicrobiene au o eficienta mai redusa in cadrul tratamentului specific antiinfectios.

Serurile se administreaza pe cale intramusculara resorbtie rapidasubcutanat resorbtie lenta si in mod exceptional pe alta cale. Mecanismul prin care actioneaza serurile imune antitoxice ca si cele antivirale asta de a acoperi cu anticorpi suprafata moleculelor de toxina sau a particolelor virale, ceea ce altereaza configuratiile chimice specifice care asigura agentului toxic sau viral adsorbtia pe celulele sensihile. Datorita acestui mecanism eficienta lor este maxiaa cu conditia unei administrari precoce.

Celulele lezate sau in care a patruns deja virusul nu mai pot fi aparate de anticorpii din serul imun. Serurile antimicrobiene actioneaza facand bacteriile mai sensibile la actiunea fagocitelor si a complementului. Deoarece starea de rezistenta antiinfectioasa specifica, dupa administrerea serului imun este de scurta durata, pentru a intari si prelungi starea cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici imunitate se recoamanda ca seroterapia a fie completata cu vaccinarea deci a imunizare activa care determina o imunitate specifica care se coatina si dupa eliminarea anticorpilor introdusi prin ser de ox.

Serurile native neprelucrate Sunt lichide galbui, clare sau usor opalesceste, Cu un depozit albicioas dupa pastrare indelungatasi care nu constituie o contraindicatie la administrare.

In prezent cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici utilizeaza seruri purificate si concentrate, cu aspect galbui, lispede si fara depozit.

Serul nu va fi utilizat daca fiola nu are eticheta, daca este crapata, continutul tulbure sau cu depozit abundent, termenul de valabilitate depasit, sau la deschidere aegaja un miros dezagreabil. In cursul administririi de seruri imune pot aparea uneori fenomene do sensibilizare. De aceea ianinte de a incepe tratamentul trebuie facuta anamneza corecta dandu-se o atentie deosebita persoanelor cu fenomene alergice astm bronsic, exeme, alergii alimentare, sau celor care au primit in trecut ser de cal.

De asesmenea eate necesar un test cutanat pentru a cunoaste reactivitatea persoanei la more info pentru a evita aparitia fenomenelor de sensibilizare. Urmeaza administrarea terapeutica a serului imun nativ, sau purificat. Exemplu de desensibilizare prin injectii subcutanate Inst.

Medicul clinician poate modifica aceasta schema fie scurtand-o, fie prelungind-o, in functie de modul de reactie a bolnavului. In caz de accidente anafilactice se intrerupe injectarea serului si se aplica tratament adecvat: hidrocortizon hemisuccinat i.

Pentru a evita pericolul transmiterii hepatitei virale prin ser uman total se foloseste in prezent aceste seruri sub forma de imunglobuline normale si specificecare se administreaza de obicei in scop preventiv si sunt preparate prin fractionarea plasmei cu alcool etilic la race sau din placenta umana.

Ele nu sunt antigenice si nici sesibilizante, a. Imunglobulinele umane nespecifice gamaglobulinele normale, standard sau polivalenteposeda un continut de anticorpi foarte variat ca specificitate, deoarece ele se obtin din singele adultului sanatos. Denumite impropriu"normale" ele exprima de fapt experienta imunologica a donatorului referitor la imbolnavirile bacteriene, virale sau la -vaccinarile obligatorii la care a fost supus in decursul anilor.

Principala indicatie a imunglobulinelor este in bolile virale in care se administreaza in scop profilactic, deci dupa primele zile de la cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici infectant, in care caz aceste preparate, inhiba patrunderea virusului in interiorul celulelor gazdei.

Imunglobulinele polivalente se aplica cu succes in numeroase boli virale ca de exemplu: rujeola, rubeola, varicela. In toate aceste boli, imunglobulinele previn sau ateaueaza gravitatea infectiei, in unele cazuri fiind neaesara asoeierea cu vaccinarea specifica.

Practic se utilizeaza in tetanos, tuse convulsivai, aariola, rubeala, rujeola, rabie, oreion, herpes. In aceste cazuri imunglobuliaele specifice se administreaza prin injectii intramusculare. Pentru a preveni boala hemelitica la nou-nascut, la viermi Alergii prin diferente antigenice sanguine intre mam Rh- si fat. Imunglobulinele extrase din serul persoanelor normale donatori prezinta un efect protector in prevenirea aparitiei hepatitei infectioase cu virus A.

Nu s-a demonstrat cu oertitudine un efect protector in hepatita serica virus B. Morfologie, fiziologie si genetica bacteriana. Microbiologia este stiinta care se ocupa cu studiul microorganismelor vii: bacterii, virusuri, ciuperci inferioare, alge unicelulare, protozoare etc.

Exista sute de mii poate milioane de specii care fac obiectul acestei stiinte, fiind incluse in toate regnurile vii: Monera, Protista, Micetalia, Vegetalia si Animalia. Introducere in microbiologia medicala si farmaceutica In natura, microorganismele sunt prezente pretutindeni: in aer, in apa, in sol, in alimente, in organismul omului, animalelor si plantelor. Cele mai multe sunt http://exahyv.3d-game.com/n-cazul-n-care-puii-de-gin-viermi.php pentru organismul uman, ba chiar unele specii sunt utile si sunt folosite in mod dirijat de catre om pentru diferite scopuri practice biotehnologii.

Diferite categorii de microorganisme, saprofite si patogene, in special bacterii si cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, pot contamina medicamentele, mai ales pe acelea cre nu sunt supuse unei sterilizari finale. Dar aceeasi notiune de boala iatrogena cuprinde si infectiile aparute la bolnav dupa administrarea de medicamente contaminate cat si efectele secundare determinate de componenta chimica a unor preparate farmaceutice, fapt.

In conceptual microbiologiei farmaceutice moderne este absolut necesar sa se acorde o deosebita grija din punct de vedere al asepsiei pentru prepararea tuturor medicamentelor, indiferent de calea de administrare si sa fie pastrate in conditii corespunzatoare pana in momentul administrarii lor corecte.

Este evident ca nu se poate realiza o sterilizare perfecta a tuturor medicamentelor. Desi microbiologia ca stiinta a aparut abia in a doua jumatate a secolului XIX, actiunea bacteriilor a fost intuita inca din antichitate, prin bolile contagioase pe care le determinau si prin epidemiile care omorau mii si milioane de oameni.

Bazat pe fapte de observatie si o intuitie deosebita, Tucidide, istoric antic grec, a fost primul care a aratat ca persoanele care au trecut printr-o boala infectioasa devin rezistente la aceasta si pot ingriji, fara pericol de contaminare, bolnavii din timpul epidemiei respective. Chiar din antichitate s-au instituit primele reguli elementare de igiena individuala si colectiva, de asepsie si antisepsie. La unele popoare: chinezi, indieni, turci etc.

In evul mediu, boli grave ca: holera, ciuma, variola si altele, evoluau sub forma endemica, epidemica sau pandemica, producand mari pierderi de vieti omenesti si pagube materiale.

In acea perioada masurile sanitare erau insuficiente si de aceea evul mediu a fost si perioada marilor epidemii. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici aceasta ipoteza a fost justa, ea nu a putut fi confirmata decat o data cu descoperirea si descrierea microbilor. Acest lucru a fost posibil o data cu progresele din domeniul fizicii si construirea microscopului.

In opozitie cu acestia, altii considerau ca microorganismele, ca orice. Astfel, sustinatorii primei ipoteze, denumita si teoria generatiei spontanee, considerau ca viata poate aparea oriunde, in mod spontan, de la sine. Aceasta ipoteza complet gresita a fost combatuta de Spalanzzani, matematician si naturalist italian, care a demonstrat experimental, ca un lichid supus fierberii si inchis ermetic se conserva indefinit, fara a permite dezvoltarea vreunui microorganism viu.

Chimist de profesie, el a fost solicitat de industriasii francezi sa studieze procesul tehnologic al fermentatiei in industria berii si a vinului, care evolua uneori defectuos. La inceput, fermentatia a fost cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici ca un simplu proces chimic: prin fermentatie alcoolica, zaharul se transforma in cantitati aproximativ egale de alcool si bioxid de carbon. Leeuwenhoek evidentiase cu microscopul lui, in lichidul de preparare a berii, o levura pe care a descris-o din punct de vedere morfologic, ca съежилась inspector de viermi pentru pisici его de dimesiunea unei hematii, dar nu a facut legatura intre prezenta ei si fermentatie.

Rolul esential al levurii in procesul fermentativ a fost insa demonstrat si studiat mai amplu de catre Latour, care considera levurile organisme vii, de origine vegetala, fiind lipsite de mobilitate.

In aceeasi perioada, Pasteur a facut studii asupra fermentatiei lactice, butirice, acetice, alcoolice. El a aratat ca fiecare tip de fermentatie este determinat de un anumit tip de microorganism care este specific pentru fermentatia respectiva si ca modificarea randamentului sau a calitatii vinului a fost cauzata de patrunderea unor microoganisme straine, nedorite, in procesul fermentativ.

El a demonstrat astfel, natura biologica si nespecifica a defectelor de fermentatie. Studiind bolile viermilor de matase si apoi unele boli epidemice la om si la animale, el a ajuns la concluzia ca acestea sunt determinate de microbi. Ca urmare, s-a avut produs o dezvoltare vertiginoasa a microbiologiei in a doua jumatate a secolului XIX, descoperindu-se si studiindu-se numeroase bacterii, agenti etiologici ai multor boli contagioase.

Apoi se descopera pe rand si alte bacterii. Inventand metoda cultivarii pe medii nutritive solide ser de bou coagulat el a obtinut pentru prima oara culturi microbiene in stare pura. Tot in aceasta perioada Pasteur a observat ca o cultura microbiana care determina holera gainilor, prin invechire era incapabila sa mai produca boala, insa pasarile inoculate cu aceasta cultura deveneau rezistente, imune la o noua infectie.

Prin aceasta mare descoperire, Pasteur a pus bazele more info ale vaccinarii, demonstrand totodata ca proprietatile biologice ale microbilor nu sunt fixe, ele putand fi modificate sub influenta unor factori din mediul extern: caldura, uscaciune etc.

Pe baza acestei descoperiri el prepara vaccinurile: carbunos, rabic, holera gainilor, punand astfel in practica metoda imunizarii prin vaccinuri vii si atenuate, principiu deosebit de actual si in prezent. Mecinikov a descoperit rolul fagocitelor in procesul de aparare naturala antiinfectioasa a organismului, creind cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici сорок De unde ai știut că aveți viermi система notiuni de imunologie cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici celulara.

Decoperirea penicilinei, here netoxic si cu activitate selectiva asupra bacteriilor, a modificat mult evolutia si terapeutica bolilor infecto-contagioase, deschizand era antibioticelor. In dezvoltarea microbiologiei au avut o contributie importanta si numeorsi cercetatori romani.

Impreuna cu Victor Cornil a scris primul tratat de bacteriologie din lume. A studiat antagonismul bacterian si antibioza, fiind primul cercetator dupa Pasteur care a intuit importanta acestui antagonism pentru terapeutica medicala si a prevazut posibilitatea prepararii cu ajutorul microorganismelor a unor substante cu actiune antimicrobiana.

Babes a fost primul care a studiat posibilitatea imunizarii pasive, cu ser provenit de la animale vaccinate, introducand pentru cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici oara la noi in tara, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici in difterie.

Are o importanta contributie in studiul rabiei. El a studiat holera, febra tifoida, scarlatina si tuberculoza, tara noastra fiind a doua din lume, care, la indemnul lui a folosit vaccinul BCG, in profilaxia tuberculozei. In prezent se fac cercetari aprofundate asupra structurii celulei bacteriene cu ajutorul microscopiei electronice, studii detaliate de biochimie si genetica bacteriana, care au elucidat mecanismele actiunii antibioticelor asupra bacteriilor, mecanismele rezistentei bacteriilor fata de antibiotice, aspecte de biotehnologie etc.

Toate aceste descoperiri au dus la progresul stiintelor medico-farmaceutice, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici diagnosticul si tratamentul bolilor infectioase, care in trecut erau un adevarat flagel pentru omenire. Obiectul si subdiviziunile microbiologiei Microbiologia este o stiinta complexa, interdisciplinara, care studiaza numeroase grupe de microorganisme microscopice: bacterii, virusuri, ciuperci inferioare, protozoare, si modul cum intervin acestea in diferite procese de fermentatie, de descompunere sau de sinteza in natura sau modul cum determina diferite infectii la om, animale, micete si plante.

In prezent, microbiologia si-a imbogatit si si-a largit considerabil continutul prin crearea unor noi stiinte ca: imunologia, biochimia bacteriana, citologia si cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici microbiana ceea ce a permis studii fundamentale valoroase in ceea ce priveste fenomenul de ereditate si variabilitate a microorganismelor cu importante aplicatii in practica medicala, ca prepararea de noi vaccinuri.

Noile industrii biotehnologice, bazate pe procese fermentative, in special acelea care urmaresc producerea prin biosinteza de: antibiotice, vitamine si alte medicamente de origine microbiana, sunt deosebit de importante pentru industria farmaceutica.

Interesand deopotriva biologia, medicina, farmacia, industria, agronomia, zootehnia, microbiologia are cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici vast camp de activitate cu numeroase aplicatii practice in fiecare din sectoarele amintite.

Microbiologia medicala: se ocupa cu studiul microorganismelor care determina la om infectii locale sau generale boli infectioase transmisibile. Ea este o stiinta complexa care cuprinde urmatoarele subdiviziuni: bacteriologia studiul bacteriilor.

Microbiologia veterinara cuprinde aceleasi subdiviziuni, ocupandu-se in special de microorganismele check this out pentru diverse specii animale domestice sau salbatice.

Microbiologia vegetala se ocupa cu microorganismele patogene pentru plante si micete, fiind o ramura a fitopatologiei. Microbiologia industriala studiaza in general bacteriile utile, folosite de om in scopuri practice: - in industria alimentara, anumite specii de bacterii sau levuri sunt utilizate pentru prepararea branzeturilor si altor preparate lactate ca de ex: iaurt, kefir etc.

Bacterii din genul Streptomyces, Bacillus, ciuperci din genul Penicillium, produc in cursul metabolismului lor, principii active cu actiune microbiana specifica, folosite in tratamentul bolilor infectioase antibiotice.

Alte microorganisme, dupa cum s-a aratat mai sus, produc prin biosinteza: vitamine, hormoni, acizi aminati etc. Microorganismele сказал Pisoi de 2 luni de la viermi что insa si un rol negativ in diferitele sectoare ale microbiologiei farmaceutice, de exemplu: Microorganismele fitopatogene, pot imbolnavi plantele, alterand sau distrugand complet principiile active farmacodinamice.

Aceste plante nu vor fi utilizate http://exahyv.3d-game.com/viermi-sunt-oxiuri-la-copii-cum-s-scape.php practica farmaceutica.

De asemenea fiecare planta trebuie recoltata intr-o anumita perioada, in raport cu elemental care se utilizeaza: frunze, flori, fruct, radacina, si conservata in cele mai bune conditii de ambalaj, temperatura si uscaciune. In caz contrar, cand planta nu este colectata la timp sau pastrata in conditii necorespunzatoare, ea poate fi invadata de numeroase microorganisme, care prin procese de fermentatie o degradeaza pana la descompunere.

Microorganisme de alterare a medicamentelor. Numeroase medicamente lichide sau solide, dar mai ales acelea care contin substante organice sau adaos de. In consecinta, in prepararea medicamentelor trebuie sa se tina seama de conditiile de asepsie sau sterilitate in click the following article prepararii care sa fie urmate in mod obligatoriu de o conservare corespunzatoare.

Este foarte important pentru farmacist sa cunoasca microorganismele patogene, infectiile pe care le determina la om precum si masurile de profilaxie si http://exahyv.3d-game.com/viermi-la-cini-scaun-fotografie.php care trebuie instituite prin: seruri, vaccinuri, antibiotice etc.

Dar un numar redus de microorganisme sunt daunatoare, determinand boli infectioase, uneori sub forma de epidemii la om, animale si plante. De asemenea numeroase bacterii altereaza alimentele, medicamentele, degradeaza conductele de, tevile si instalatiile din industria de medicamente, cauciucul, ambalajele de material plastic si sticla s.

Caracteristicile celulei procariote Clasificarea microorganismelor. Unitatea structurala elementara este reprezentata in toate cazurile de catre celula, aceasta fiind capabila sa-si indeplineasca singura toate functiile vitale, datorita unui echipament enzimatic complex. Microorganismele sunt fiinte unicelulare, au dimensiuni sub limita vizibilitati. Celula eucariota, caracteristica organismelor pluricelulare evoluate cat si protistelor superioare, se caracterizeaza prin aceea ca: nucleul este inconjurat de o membrana nucleara, diviziunea se face prin mitoza, prezenta de mitocondrii, mobilitate amoeboida sau prin cili, ori absenta, peretele rigid absent la protozoare, celulozic la vegetale, chitinos la levuri.

Celula procariota, in care se incadreaza si bacteriile, spre deosebire de cea eucariota, se caracterizeaza prin: absenta membranei nucleare, prezenta unui singur cromozom, absenta mitozei, mitocondrii absente sau rudimentare mezozomiin cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici mobilitate prin cili, peretele rigid prezinta un complex mucopeptidic, cu aminoacizi cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. Comparatie intre procariote si eucariote.

Speciile de organisme vii difera intre ele prin structura celulei sau al celulelor care constituie corpul lor. Dupa structura, se disting doua tipuri de celule, respectiv doua tipuri de organisme:. Organismele procariote sunt organisme primitive. Ele sunt unicelulare si se caracterizeaza prin prezenta in celula a unui nucleu difuz, lipsit de membrana nucleara, numit nucleoid. De asemenea, in aceste celule lipsesc mitocondriile si cloroplastele.

Reproducerea organismelor procariote se realizeaza prin diviziune directa. Au un singur cromozom. Unele dintre procariote, virusurile, mult mai simple, nu au structura celulara.

Toate procariotele sunt grupate in regnul Monera. Organismele eucariote, unicelulare sau pluricelulare, au celule in care nucleul prezinta membrana nucleara care il separa de citoplasma. Ele au mitocondrii si cloroplaste, iar in unele cazuri, pe langa membrana celulara, prezinta un perete celular rigid.

Materialul genetic ADN este grupat intr-un numar variabil de cromozomi, сложившейся Ar putea fi, deoarece viermii sunt alergic отпустил par. Diviziunea celulara este complexa. Eucariotele sunt incluse in regnurile Protista, Fungi, Plantae si Animalia. Clasificarea organismelor vii Lumea vie este constituita dintr-o multime de indivizi biologici care se deosebesc intre ei.

In cadrul acestei multitudini de indivizi, exista grupuri care prezinta caractere de asemanare morfologica, fiziologica etc. Un asemenea grup de indivizi, care se aseamana intre ei si care au stramosi comuni, formeaza o specie.

Oricare dintre organismele vii face parte dintr-o specie. Fiecare specie are o denumire stiintifica. Denumirea stiintifica a speciei este in limba latina, este universala si este compusa din doua cuvinte. Primul cuvant al denumirii stiintifice se scrie intotdeauna cu litera mare, iar in text se scrie cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici italice.

Exemplu: omul Homo sapiens, euglena verde Euglena viridis etc. Mai multe specii care se aseamana intre ele formeaza un gen. Genurile inrudite constituie o familie. Tratamentul de prevenire viermilor de multe familii care prezinta caractere de asemanare formeaza un ordin. Ordinele sunt grupate in clase, iar clasele in increngaturi.

Increngatura se mai numeste si filum. Dupa particularitatile structurale ale celulelor, in: a. Dupa link de nutritie, in: a.

Caracteristicile esentiale ale celor cinci regnuri:. PERETE CELULAR necelulozic prezent la unele necelulozicchitinos celulozic absent. Din exemplu se poate deduce faptul ca primul cuvant al denumirii stiintifice reprezinta genul, iar al doilea specia. Regnul Monera cuprinde doua grupe distincte: procariote acelulare, virusurile si procariotele cu structura celulara, bacteriile.

Virusurile sunt o categorie aparte de agenti infectiosi, vizibili numai la microscopul electronic, deosebiti fata de toate celelalte organisme cunoscute. Nu cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici si nu se reproduce independent. Reproducerea virusurilor o realizeaza celulele procariote sau eucariote infectate, folosind ca model acidul nucleic viral ADN sau ARN.

Nu pot sa-si asigure energie necesara proceselor vitale, datorita lipsei cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici metabolice. Rezulta ca virusurile sunt in mod obligatoriu parazite. Starea de virion sau virus infectios matur. Virionul este constituit dintr-o molecula de acid nucleic ADN sau ARN care constituie genomul viral si un invelis proteic numit capsida.

El este liber in afara unei celule vii si inactiv. Starea de virus vegetativ. Aceasta este reprezentata de acidul nucleic viral patruns intr-o celula vie. In aceasta stare este infectios. Celula infectata produce virusuri pana la distrugerea sa. Uneori, acidul nucleic viral se poate atasa la un cromozom al unei celule, ramanand in aceasta stare o perioada de timp nedefinita. Celula este purtatoare, pana la desprinderea acidului nucleic viral, moment in care se face trecerea de la starea de provirus la cea de virus vegetativ.

Virusurile ataca bacterii bacteriofagiplante, ciuperci si animale. Includerea virusurilor intre organismele procariote este discutabila, datorita structurii lor acelulare. Initial, virusologia era numita inframicrobiologie. Fiind complet lipsite de echipament enzimatic virusurile sunt dependente din punct de vedere metabolic de celulele pe care le paraziteaza.

Ele sunt strict parazite intracelular la organismele gazda iar in laborator pot fi cultivate numai pe culturi de celule tesut normal sau tumoralsau pe ou de gaina embrionat ori prin inoculare la animale sensibile. In raport cu structura interna, fiecare categorie de virus prezinta forme morfologice caracteristice, de exemplu forma cilindrica virusul mozaicului tutunuluiparalelipipedica grupul variola - vaccinasferica virusul gripalsub forma de cireasa bacteriofagul etc.

Virusurile cu un nivel mai complex de organizare, prezinta la exteriorul capsidei un invelis numit peplos, care la randul sau este alcatuit din unitati structurale sferice, numite peplomere. Peplosul, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici si capsida asigura fixarea virionului pe celulele parazitate si prin aceasta faciliteaza transmiterea infectiei la organismul gazda.

Virusurile nu se gasesc niciodata saprofite. Fiind obligatoriu parazite intracelular, ele determina diferite infectii cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici om, animale, plante, micete, protiste sau bacterii. Cele mai importante infectii virale la om sunt: variola, varicela, rujeola, gripa, hepatita, poliomelita, rabia, SIDA etc.

Bacteriile sunt organisme procariote cu structura celulara simpla, incadrate in trei grupe: arhebacterii, eubacterii si cianobacterii. Arhebacteriile sunt un grup restrans de bacterii cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici traiesc in medii lipsite de oxigen anaerobe.

Cele mai cunoscute sunt bacteriile metanogene producatoare de gaz metanbacteriile halofile care traiesc in medii bogate in saruri si bacterile din apele termale. Eubacteriile traiesc in toate mediile de viata: apa, aer, sol.

Ele pot avea forma sferica cociforma de bastonas bacilide virgule vibrionispiralata spirili etc. Cianobacteriile, numite inainte alge albastre-verzi, sunt organisme microscopice procariote, unicelulare, izolate sau reunite in colonii.

In citoplasma celulelor se disting doua zone: una centrala nucleoplasma si una periferica cromatoplasmacu pigmenti.

Sunt raspandite in apele dulci si marine. Multe traiesc pe sol umed. Cele mai cunoscute sunt: Chroococcus, Rivularia, Nostoc commune cleiul pamantului. Bacteriile se inmultesc prin diviziune directa. Http://exahyv.3d-game.com/animalele-de-la-viermi-tratate.php se considera a fi primele organisme aparute pe planeta Pamant.

Nucleul este constituit dintr-un singur cromozom, detinatorul caracterelor genetice ale speciei, pe care le transmite la descendenti. In componenta bacteriilor pe langa alti constituienti esentiali. Unele specii bacteriene pe langa elementele esentiale nucleol, citoplasma, pereteposeda si elemente morfologice suplimentare: capsula, spori, cili etc.

Bacteriile pot prezenta diferite forme coci, bacili, spirili, spirochete etc. Inmultirea bacteriilor are loc prin diviziune directa, cu participarea activa a nucleului. In natura actinomicetele se gasesc adesea in sol. Unele specii au capacitatea de a descompune substante organice dintre cele mai complexe cum ar fi: substante grase, parafine, fenoli, taninuri sau cauciucuri. Unele specii sunt patogene pentru om Actinomyces israelii si exahyv.3d-game.comdeterminand actinomicoza, o infectie cu caracter supurativ, localizata in special in regiunea capului si gatului puroi caracteristic cu aspect granular.

Genul Streptomyces cuprinde numeroase specii utilizate in prepararea de antibiotice, de exemplu Streptomyce griseus elaboreaza prin biosinteza, streptomicina. Ele pot fi cultivate pe medii artificiale cu adaos de substante proteice de origine animala ser, lichid de ascita, extract de ficatformand colonii mici, diferite de ale bacteriilor.

In natura, ele pot duce o viata cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, traind ca saprofite in sol, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici de canal sau statatoare.

Unele specii de micoplasme sunt patogene pentru om si animale. Rickettsiile, incadrate in ordinul Rickettsiales sunt microorganisme cu caractere intermediare care fac trecerea intre bacterii si virusuri considerate in trecut ca virusuri mari. Ele se aseamana cu bacteriile deoarece contin in compozitia lor ambii acizi nucleici, ARN si ADN, se inmultesc prin sciziparitate, sunt sensibile la antibiotice dar ca si virusurile sunt strict parazite intracelulare. Ele sunt considerate bacterii parazite obligatoriu.

Toate aceste bacterii atipice, lipsite de un perete celular rigid, sunt cunoscute si sub denumirea de Molicute. Regnul Protista cuprinde cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici eucariote, unicelulare, solitare sau coloniale si pluricelulare, care nu prezinta organe.

La protiste apare reproducerea sexuata, prin gameti, alaturi. Dupa modul de nutritie, deosebim protiste autotrofe si protiste heterotrofe. Protiste autotrofe sunt algele si euglenoficeele. Le putem considera ca fiind stramosii plantelor protofitae. Numele lor vine de la pigemntul asimilator rosu, ficoeritrina, care mascheaza clorofila in cromatofori.

In absenta organelor, se evidentieaza o specializare a celulelor cu rol in sustinere, in nutritie si in depozitarea substantelor de rezerva.

In Marea Neagra traieste Ceramium rubrum, alga rosie filamentoasa, ramificata. Alte alge rosii: Porphyra, Gigartinna, Delesseria. Din algele rosii se extrage agar-agar gelozafolosit la medii de cultura in laboratoare. Filum Phaeophyta algele brune Numele acestora este dat de pigmentul brun, fucoxantina, care predomina in cromatofori. Algele brune populeaza apele reci si temperate. Sunt alge pluricelulare de dimensiuni mari, care prezinta o diferentiere morfologica: rizoizi, comparabili cu radacina, cauloid, comparabil cu tulpina si filoid, comparabil cu frunza.

Acestea nu sunt organe adevarate, dar contin celule specializate. Cele mai cunoscute alge brune sunt: Fucus, Cystoseira, Laminaria si Sargassum. Unele alge brune sunt utilizate in industria farmaceutica sau in alimentatie. Tulpina de laminaria este folosita in ginecologie ca deschizator al colului uterin.

Din altele se extrag iod si brom. Cele unicelulare pot fi libere sau formeaza colonii. In apele dulci si salmastre, ele intra in componenta planctorului. Algele verzi pluricelulare sunt de obicei cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici la adancimi mici. Predomina clorofila, iar ca substanta de rezerva au amidon.

Genurile de alge verzi prezinta diferite trepte de organizare, variind de la cele mai simple la cele mai complexe: unicelulare libere rotunde Chlorella, Pleurococcus, ovale Chlamydomonasunicelulare coloniale Volvox aureuspluricelulare neramificate Ulothrix, Spirogyra, ramificate Cladophora matasea broastei, ramificate cu aspect de planta Chara.

De exemplu, Spirulina poate fi cultivata in acvariu si se foloseste ca supliment nutritiv la cosmonauti sau persoane debilitate. Filum Euglenophyta Euglenoficeele sunt protiste unicelulare cu flagel Fitoflagelate. Sunt raspandite in viermi scaun la pui dulci, bogate in materii organice. Sunt printre speciile care traiesc in ape marine si salmastre. Reprezentantul cel mai cunoscut este euglena verde Euglena viridis.

Cromatoforii euglenoficeelor, de forme diferite, contin clorofila, deci ele sunt organisme fotoautotrofe. Organitul celular, stigma, de culoare rosie, are rol in orientarea euglenei spre lumina. In conditii de intuneric, pot pierde clorofila, traind in mediu ca saprofite. Astfel de organisme, care in functie de mediu se hranesc atat autotrof, cat si heterotrof se numesc mixotrofe. Alte euglenoficee visit web page Phacus si Ascoglena.

Algele au luat nastere din procariote fotosintetizante si au evoluat in directii diferite. Dintre alge, clorofitele reprezinta o importanta faza evolutiva din care s-au diferentiat ulterior plantele terestre. Protiste heterotrofe le putem considera ca stramosii ciupercilor protomicete si ai animalelor protozoare Oomicetele, Filum Oomycota, sunt protiste parazite obligatoriu.

Ele ataca plante, carora le produc pagube mari. Cea mai cunoscuta specie este Plasmopara viticola care ataca frunzele, boabele si lastarii tineri si produce mana vitei de vie. Aceasta specie este unicelulara, plurinucleata si ramificata, parazita intercelular. Se hraneste din celulele invecinate prin haustori. Frunzele atacate se necrozeaza. Vara, in timpul ploilor, se inmulteste rapid prin spori flagelati, iar toamna se reproduce sexuat, rezultand spori de rezistenta peste iarna.

Alte oomicete cunoscute sunt cele care produc putregaiul rasadurilor si mana cartofului. In unele sisteme de clasificare oomicetele sunt considerate fungi. Rizopodele, Filum Rhizopod, sunt protiste unicelulare lipsite de o adevarata membrana celulara, fiind capabile, din aceasta cauza, sa emita pseudopode picioare false.

Pseudopodele sunt expansiuni ale citoplasmei cu rol in locomotie si nutritie. Unele traiesc libere pe fundul apelor marine si dulci, altele sunt parazite. Reprezentantul cel mai cunoscut este amiba Amoeba proteus. Aceasta se hraneste cu parameci, euglena, bacterii si alge, iar digestia este intracelulara.

In conditii neprielnice se inchisteaza. Entamoeba hystolitica provoaca dizenteria tropicala la om. Foraminiferele si radiolarii sunt rizopode care au un schelet extern calcaros sau silicios. Dupa moartea lor, aceste schelete constituie depozite pe fundul apelor marine.

Asa au luat nastere rocile biogene, cum este creta, folosita si ca substanta farmaceutica minerala. Zooflagelatele, Filum Zoomastigina, prezinta unul sau mai multi flageli si nutritie heterotrofa. Tripanosoma traieste parazit in sangele oamenilor, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici boala somnului. Comprimat viermi dekaris este musca tete.

Giardia lamblia se localizeaza in duoden si vezica biliara, producand inflamatii. Aceasta este raspandita in tarile calde unde paraziteaza animale, inclusiv omul, fiind prezenta si in tara noastra.

Mastigamoeba prezinta atat flagel, cat si pseudopode, imbinand caracterele de rizopod cu cele de zooflagelat. Codonosiga si Vorticella sunt zoomastigine coloniale. La Proterospongia, in cadrul coloniei apare specializarea indivizilor: cei flagelati au rol in locomotie, iar cei neflagelati au rol in nutritie. Datorita nutritiei mixotrofe, euglena verde poate fi considerate ca forma de trecere intre fitoflagelate si zooflagelate.

Cilioforele Filum Ciliofora infuzorii sunt protistele heterotrofe cele mai dezvoltate. Numele acestora vine de la faptul ca au corpul acoperit cu numerosi cili scurti cu ajutorul carora se deplaseaza rapid in mediul acvatic. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici mai cunoscut reprezentant al increngaturii este parameciul Paramecium caudatumcare traieste liber in apele dulci statatoare. Regnul Fungi micete sau ciuperci, clasificate intre plante si animale Ciupercile se caracterizeaza prin absenta pigmentilor asimilatori.

Corpul ciupercilor este intotdeauna miceliul, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici din filamente numite hife. La ciupercile superioare, palaria si piciorul sunt structura cu rol in reproducere. Peretele celular contine chitina. Miceliul nu este diferentiat in organe. In schimb, structurile cu rol in reproducere sunt complicate. Cele mai multe ciuperci sunt saprofite.

Acestea, alaturi de bacterii, contribuie la descompunerea organismelor moarte. Unele ciuperci saprofite produc fermentatii. Unele ciuperci sunt parazite, ciclul reproductiv al acestora presupune existenta unor gazde intermediare. Ciupercile sunt grupate in trei increngaturi: Zygomycetes, Ascomycetes si Basidiomycetes. Zigomicetele Filum Zygomycetes sunt ciuperci inferioare, majoritatea saprofite.

Cel mai important reprezentant este mucegaiul comun Mucor mucedocare traieste saprofit pe alimente dulci, pe care le altereaza descompunand glucidele complexe in substante simple. Miceliul este alcatuit dintr-o singura hifa unicelulara ramificata si plurinucleata, care se intinde pe alimente ca o pasla alba. Exista si specii parazite la om, ca de ex. Rhyzomucor semințe de la viermi, ar fi copii au luat care traieste in plamani si produce o falsa tuberculoza.

O serie de ascomicete produc boli numite fainari la жена vierme mare in так, stejar, vita de vie etc. Bazidiomicetele Filum Basidiomycetes sunt ciuperci evoluate la care sporii sunt produsi in bazidii. Multe dintre bazidiomicete traiesc saprofit in pamant, pe substante organice moarte pe care le descompun, iar altele traiesc parazit pe plante si animale. Bazidiomicetele parazite sunt: Puccinia graminis, rugina graului, Ustilago maydis, taciunele zburator al porumbului, etc.

Bazidiomicetele saprofite, majoritatea ciuperci cu palarie, se impart in ciuperci comestibile si ciuperci otravitoare. Dintre ciupercile comestibile enumeram: buretii galbeni Cantharellus cibariushribul Boletus eduliscraitele Amanita caesareavinetica Russula vescaetc. Dintre ciupercile otravitoare, cele mai periculoase sunt: hribul tiganesc Boletus satanaspalaria sarpelui, muscarita Amanita muscaria etc.

Daca urmarim intr-un atlas genurile Boletus si Amanita din exemplele de mai sus, observam ca aceste au atat specii comestibile, cat si specii otravitoare, ceea ce explica accidentele frecvente in cazul consumului acestora. Lichenii sunt o asociatie permanenta intre diferite specii de alge unicelulare si ciuperci ascomicete sau bazidiomicete.

Aceasta relatie de ajutor reciproc se numeste. Lichenii sunt raspanditi pe toata planeta, mai ales in medii aride desert, tundra, stancarii alpine.

Regnul Plantae Acest regn cuprinde organisme pluricelulare eucariote, adaptate la viata de uscat. Celulele au perete celulozic, uneori lignificat. In citoplasma exista vacuole si cloroplaste in care predomina pigmentii clorofilieni. Principalul mod de nutritie este fotosinteza. Plantele prezinta organe specializate pentru fixare radacinilepentru sustinere tulpinilepentru nutritie frunzele si pentru reproducere florile. Fiecare organ este constituit din tesuturi specializate: de viermi de pe an, de conducere, de aparare, de absorbtie etc.

O importanta deosebita o au tesuturile de conducere, formate din vase lemnoase xilemcare transporta apa cu substante minerale spre frunze si vase liberiene floemcare transporta substantele organice in toata planta.

Exista sute de mii de specii de plante. Clasificarea plantelor: Filum Bryophyta muschiFilum Pterophyta FerigiFilum Coniferophyta ConifereGimnosperme Filum Antophyta Angiosperme cu clasa Dicotiledonate si clasa Monocotiledonate. Nu insistam asupra lor, deoarece sunt prezentate la disciplina de Botanica farmaceutica. Regnul Animalia Regnul Animal Metazoare.

Animalele sunt organisme eucariote pluricelulare. Celulele care le alcatuiesc corpul sunt lipsite de perete celular si de pigmenti fotosintetizanti. Celulele care au aceeasi structura si aceeasi functie sunt grupate in tesuturi, acestea alcatuiesc organe, care formeaza sisteme. La formele superioare, sistemele de organe ajung la o complexitate structurala si functionala ce depaseste cu mult celelalte regnuri, asigurand functii de integrare in mediu si de reglare interna, precum si functii de nutritie si reproducere.

Nutritia animalelor este heterotrofa, folosind, direct sau indirect, substante organice preparate de catre plante prin fotosinteza. Digestia este de tip ingestiv, fiind realizata, de obicei, intr-o cavitate interna a corpului. Animalele se incadreaza astfel in categoria trofica a consumatorilor.

Majoritatea animalelor duc o viata activa, necesara cautarii hranei, ceea cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici a dus la dezvoltarea unor sisteme senzoriale si de deplasare complexe.

Miscarea intregului organism sau a partilor sale componente la formele fixate se bazeaza pe existenta unor fibre contractile, de tip muscular. Reproducerea este de tip sexuata.

Filum Echinodermata echinoderme b. In concluzie, in toate regnurile exista si microorganisme, dintre care unele pot fi patogene pentru macroorganisme, deci potential si pentru om, atat prin contaminare si colonizare, care pot sa duca la infectare sau infestare, cat si prin produsi de metabolism toxine, excretii sau prin reactii alergice, disconfort ori transport de agenti infectiosi vectori s.

Bacteriile din punct de vedere al microbiologiei si biotehnologiei farmaceutice Foarte multe specii bacteriene sunt utilizate http://exahyv.3d-game.com/albin-comprimate-de-la-viermi-pentru-pisici.php industrie, inclusiv in industria farmaceutica, iar rolul lor este in crestere prin dezvoltarea domeniului Organismelor Modificate Genetic OMGcare pot sa cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici oricarui regn si sa se combine teoretic cu material genetic provenit de la oricare regn.

Morfologie bacteriana Forma caracteristica a unei specii bacteriene este cel mai bine reprezentata de bacteriile tinere, rezultate dintr-o multiplicare, active in medii favorabile. Morfologia bacteriilor este in general un caracter stabil, care permite recunoasterea lor in cadrul cercetarilor de laborator. Cocii au corpul sferic sau ovalar, diametrele celulei longitudinal si transversal fiind aproximativ egale. Bacteriile pot fi asezate izolat sau daca dupa diviziune raman unite, ele prezinta o asezare caracteristica speciei, care usureaza recunoasterea lor in cadrul diagnosticului.

Celelalte bacterii nu au o dispozitie caracteristica. Aspectul morfologic al bacteriilor poate sa sufere o serie de modificari odata cu imbatranirea culturii, folosirea de medii neadecvate sau adaos de factori nocivi.

In aceste conditii pot sa apara forme bacteriene degenerate, aberante, cu morfologie mult modificata, numite forme de involutie. Acest lucru poate fi evitat utilizand medii si conditii adecvate de cultivare pentru fiecare specie in parte, iar examinarea microscopica sa fie facuta pe preparate si culturi proaspete. Structura interna a bacteriei Ca orice celula vie, bacteriile poseda o compozitie chimica complexa. Datorita dimensiunilor mici ale bacteriilor, organizarea interna a acestora a putut fi studiata recent cu ajutorul microscopului electronic, a microscopiei cu contrast de faza, a citogeneticei bacteriene si prin metode de biochimie celulara.

S-a demonstrat astfel ca in mare, structura celulei bacteriene este asemanatoare cu aceea a celulelor organismelor. Spre deosebire insa de celula eucariota a organismelor superioare, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici bacteriana are o structura mai simpla, procariota. Celula bacteriana poate trai ca protoplast avand ca elemente morfologice nucleul si citoplasma inconjurate la exterior de membrane citoplasmatica.

Sub aceasta forma, bacteria este viabila dar numai in medii hipertonice, bogate in substante nutritive de origine animala. De obicei, insa, protoplastul este inconjurat la exterior de un strat mai rezistent, peretele bacterian. Peretele bacterian inconjoara protoplastul, find plasat in afara membranei citoplasmatice. Restul componentei chimice este completata de asa numitele structuri speciale, care la bacteriile gram-pozitive sunt constituite in mare parte de acizii teichoici, iar cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici cele gram-negative de lipopolizaharide identice cu endotoxinele.

Peretele poate fi examinat numai dupa detasarea cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici de protoplast care se obtine fie prin agitarea mecanica a bacteriilor cu perle de sticla, ultrasunete, distrugerea enzimatica a citoplasmei sau prin fenomenul de plasmoliza. Examinat la microscopul electronic, peretele apare pe sectiune tristratificat la bacteriile gram-negative si dublu stratificat la cele gram-pozitive. Tot la microscopul electronic se observa ca suprafata peretelui este constituita din numeroase subunitati macromoleculare, sferice, de aceeasi dimensiune, dispuse simetric.

Functiile peretelui: a peretele bacterian are rolul de a mentine constanta forma bacteriei si de a o proteja de actiune factorilor nocivi din mediul extern ex. Daca cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici mediile in care se dezvolta bacteria lipsesc elementele esentiale necesare sintezei de perete sau intervine actiunea unor factori cum ar fi lizozimul enzima litica, activa asupra peretelui bacterian sau antibiotice ca: penicilina. Bacteriile cu perete deficitar denumite si forme L this web page aparea in anumite conditii experimentale sau chiar in organism, in timpul tratamentului cu antibiotice sub forma de protoplasti elemente complet lipsite de perete sau sferoplasti cu rest de perete.

Ele au fost studiate si sunt inca in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, necunoscandu-se exact relatia lor cu micoplasmele, care sunt de asemenea fara perete, stabilizate in conditiile naturale ale mediului extern. In prezent se cunoaste faptul ca bacteriile cu perete deficitar ca si micoplasmele, sunt polimorfe, gram-negative si foarte sensibile la variatiile de presiune osmotica.

Sferoplastii se cultiva in medii speciale hipertonice sau ou embrionat in care pot reveni la bacteria de origine, fenomen conditionat in mod obligatoriu de prezenta resturilor de perete. Spre deosebire de acestia, protoplastii nu se multiplica si nu revin la forma initiala si in final ei se lizeaza.

Membrana citoplasmatica este componentul structural care separa citoplasma de peretele celular. Are o structura lipoproteica si cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici formata din trei straturi. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici delimiteza la exterior protoplastul, fiind considerata o condensare a citoplasmei si are functie de bariera osmotica intre continutul celulei si mediul extern, regland schimburile nutritive in ambele sensuri: unele pasiv apa si o cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici din ionii liposolubili si altele activ selectiv, cu ajutorul unor enzime speciale, numite permeaze.

Membrana citoplasmatica are deci rol in nutritia bacteriei dar tot la acest nivel sunt situate si numeroase enzime respiratorii. Ea intervine de asemenea si in diviziunea celulara, contribuind alaturi de perete, la formarea septului transversal. Citoplasma bacteriana este un sistem coloidal complex sub forma vascoasa de gel, care contine apa, proteine, glucide, lipide si substante minerale.

Aici au loc cele mai importante procese metabolice care intretin viata si asigura multiplicarea celulei. Cu ajutorul microscopului electronic s-au pus in evidenta la nivelul citoplasmei numeroase granulatii sferice denumite cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. Ribozomii sunt depozite de ARN, dispuse pe o retea reticulara fina reticul ribozomial care sunt fixate de membrana citoplasmatica. Ribozomii sunt sediul sintezei proteinelor specifice ale bacteriei.

In citoplasma se mai gasesc: - mezozomi, corpusculi tubulari sau lamelari care par a fi invaginatii ale membranei citoplasmatice si care fac legatura cu nucleul. S-a crezut ca bacteriile ar fi lipsite de nucleu sau ca au un nucleu difuz. Apoi, prin tehnici speciale, hidroliza acida la cald Robinovpe cale enzimatica Boivin sau prin coloratie cu pironina Unnas-a demonstrat ca bacteriile poseda un nucleu simplu, bine diferentiat, constituit din acid dezoxiribonucleic ADN.

Studii la microscopul electronic au aratat ca nucleul este lipsit de membrana nucleara nucleol de celula procariota si este constituit din filamente foarte fine, dispuse sub forma de scul infasurat si suprainfasurat. Nucleul este constituit din cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici lanturi de polinucleotide, formate din numeroase mononucleotide care la randul lor sunt constituite din doua baze purinice: adenina si guanina si doua baze pirimidinice: timina si citozina.

Cele doua lanturi sunt unite prin punti de hidrogen si obligatoriu legaturile se fac stereotipic intre adenina si timina, guanina si citozina de pe cele doua lanturi diferite. Baza purinica sau pirimidinica este legata intotdeauna de zaharul prezent in ADN, dezoxiriboza, care la randul sau este legat de acidul cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. Nucleul detine la nivelul genelor toate caracterele speciei pe care le transmite, in mod ereditar, la descendenti.

El are rol esential in multiplicarea bacteriilor, care se face de obicei prin diviziune directa sciziparitate. Diviziunea nucleului incepe prin clivajul longitudinal al cromozomului cu resintetizarea concomitenta a lantului complementar. Odata clivajul terminat, in celula sunt prezenti doi nuclei perfect identici, avand aceeasi structura si continand aceeasi informatie genetica.

Unele specii bacteriene pot prezenta elemente morfologice accesorii, care cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici lipsi in cadrul speciei, fara a afecta viabilitatea celulei. Capsula este prezenta numai la unele specii bacteriene, este situata in afara peretelui bacterian. Dimensiunea ei variaza in raport cu specia si conditiile de mediu, fiind in general considerata ca un produs de secretie a bacteriilor.

Functii: capsula protejeaza bacteriile de conditiile nefavorabile ale mediului extern si de actiunea вижу viermi out sunt morți sau vii был din organism.

La unele specii capsula este sediul unor antigene importante: antigen Vi la salmonele, antigen polizaharidic la pneumococ sau polipeptidic glutamil-peptida la bacilul antraxului, fapt cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici explica virulenta crescuta a bacteriilor incapsulate, care. Absenta capsulei la aceste bacterii se insoteste de obicei cu scaderea virulentei, si o intalnim la tulpinile vaccinale.

Cilii sunt denumiti si flageli, sunt prezenti numai la speciile bacteriene mobile. Se intalnesc mai frecvent la bacili enterobacterii, anaerobi sporulati etc. Cilii au rol in mobilitatea bacteriilor fiind considerate organe de locomotie. Cilii sunt de natura proteica, constituiti dintr-o substanta numita flagelina asemanatoare miozinei din structura muschilor de la animalecu proprietati contractile.

Flagelina are o greutate cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici mare si o stricta specificitate imunologica antigen flagelar.

Cilii se insera pe o granulatie bazala situata in citoplasma, dupa care traverseaza peretele bacterian. Clasificare: dupa asezarea lor fata de bacterie se deosebesc: - cili peritrichi, numar mare care inconjoara bacteria - cili lofotrichi, smoc de cili la unul sau la ambele capete - cili amfitrichi, cate un cil la ambele capete - cili monotrichi, un cil la un все Tratamentul coniac de viermi нужна. La spirochete locomotia este realizata intr-un mod cu totul particular, realizandu-se cu ajutorul fibrilelor contractile.

Fimbrii pili La unele bacterii, in special bacilii gram-negativi in afara de cili mai prezinta o serie de apendice foarte numeroase, de natura proteica, mai scurti si mai drepti decat cilii, denumiti fimbrii. Ei au rol in adeziunea bacteriei pe suporturi solide medii de cultura, hematii, sticla etc. Sporul este o formatiune situata in interiorul celulei si apare numai la numite specii bacteriene Bacillus, Clostridium etc. De obicei, sporul apare la bacteriile mature in faza de imbatranire sau in anumite conditii de mediu modificate.

Odata cu maturarea sporului din interiorul celulei, survine article source corpului bacterian. Repus in conditii favorabile, sporul reproduce bacteria initiala cu toate caracterele speciei, nemodificate. Sporul este constituit dintr-un "nucleu" inconjurat de sporoplasma, membrane si de o serie de straturi exterioare: cortex si link sporale.

Sporii pot fi rotunzi sau ovalari. Dupa asezare se pot diferentia: - spori centrali care nu deformeaza corpul bacterian cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici Bacillus - spori situati central sau subterminal dar care prin dimensiunile lor deformeaza corpul bacterian genul Clostridium - spori situati terminal care modifica morfologia bacteriei genul Plectridium. Sporul constituie forma de rezistenta a bacteriei in natura, in scopul perpetuarii speciei.

Studii de data recenta demonstreaza ca la unele bacterii anaerobe genul Clostridium toxigeneza este conditionata de sporogeneza. Acest fapt este confirmat prin aceea ca mutantii atoxigeni ai acelorasi specii nu sporuleaza. Metode de cercetare a bacteriilor Bacteriile dintr-un produs patologic sau cultura pot fi puse in evidenta numai cu ajutorul microscopului.

Gradul de marire al microscopului este rezultatul puterii de marire a obiectivului inmultita cu aceea a ocularului. Claritatea imagini depinde in special de puterea de rezolutie a obiectivului capacitatea de a obtine imagini distincte pentru doua particule foarte apropiate. Pentru a obtine imagini clare, luminoase atunci cand se utilizeaza pentru examinarea obiectivelor cu putere mare de marire se interpune intre lama si lentila obiectiv, ulei de cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici sau glicerina obiectivul cu imersie.

Microscopul cu fond negru utilizeaza iluminarea laterala a preparatelor pe baza fenomenului Tyndall prin care particule foarte mici devin vizibile, stralucitoare see more un camp intunecat.

Microscopul cu contrast de faza, bazat pe absorbtia diferita a luminii, datorita structurilor celulare diferite, microscop are o putere de rezolutie care permite studiul unor detalii structurale pe preparate de celule vii.

Microscopul electronic utilizeaza cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici formarea imaginii un fascicol de electroni puternic accelerati prin diferente de potential electric. Pentru observarea detaliata a morfologiei bacteriene, a asezarii lor sau a raportului fata de celulele organismului se utilizeaza examinarea la microscopul cu imersie dupa b colorarea preparatelor.

Pentru punerea in evidenta a unor detalii de structura bacteriana: capsula, cili, spoi se utilizeaza coloratii speciale. Insamantarea produsului pe medii de cultura, respectand conditiile de exigenta nutritiva, temperatura, pH, izotonie, pentru bacteria pusa in evidenta, in examenul direct.

Aspectul macroscopic constituie un criteriu ajutator in recunoasterea speciilor bacteriene, deoarece de multe ori bacteriile au aspecte caracteristice ale culturilor atat pe mediu lichid cat si solid aspect diferit al coloniilor. Examenul macroscopic va fi completat in mod obligatoriu cu un examen microscopic. Antibiograma In cazul in care bacteria este izolata de la un bolnav si trebuie stabilit un tratament cu substante antibacteriene, se va testa in vitro sensibilitatea bacteriilor la diferite antibiotice si chimioterapice antibiograma difuzimetrica.

Fiziologia bacteriana: Prin fiziologie bacteriana se intelege totalitatea proceselor biologice care au loc intr-o populatie microbiana, de la reactiile complexe de metabolism care cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici nutritia si respiratia bacteriei, pana la cresterea, multiplicarea si moartea bacteriilor respiratia, nutritia conditiile de cultivare ale bacteriilor. Fiziologia bacteriana se deosebeste de aceea a organismelor superioare prin varietatea si intensitatea exceptionala a proceselor metabolice.

Metabolismul bacterian cuprinde totalitatea reactiilor biochimice care au loc in celula bacteriana si substratul nutritiv, pentru asigurarea tuturor functiilor sale biologice vitale.

Bacteriile prezinta foarte numeroase tipuri metabolice care difera in raport cu specia sau chiar in cadrul aceleiasi specii, in functie de substratul nutritiv, fata de care bacteriile prezinta posibilitati deosebit de mari de adaptare. Aceste doua tipuri de reactii sunt strans corelate intre ele si adesea se suprapun, deoarece degradarea substantelor nutritive care furnizeaza energia, asigura in acelasi timp si elementele necesare pentru biosinteza materialului propriu celular.

Metabolismul energetic respiratia bacteriana In procesul de sinteza a constituentilor sai structurali, celula bacteriana are nevoie de energie care sa asigure in final cresterea si inmultirea bacteriilor. In raport cu sursa de energie utilizata, bacteriile se impart in foto- si chimio-sintetizante.

Bacteriile fotosintetizante sau fototrope, utilizeaza energia furnizata de lumina solara, dar procesul de fotosinteza la bacterii se deosebeste fundamental de acela al clorofilei de la algele unicelulare. Aceste bacterii traiesc libere in natura, in apele statatoare sau termale sulfuroase, mai ales in anaerobioza sub planctonul de alge acvatice.

Bacteriile fotosintetizante heterotrofe, sunt bacterii saprofite, purpurii nesulfuroase, in general anaerobe care utilizezea ca sursa de energie lumina solara, iar pentru sinteza au nevoie si de structuri organice de exemplu alcoolii si acizii grasi.

Aici se incadreaza majoritatea bacteriilor care utilizeaza ca sursa de energie procesele oxidative, pe seama substantelor chimice, prezente in substratul nutritiv. Bacteriile heterotrofe folosesc drept surse de energie oxidarea aeroba sau anaeroba a unor substante organice care de multe ori reprezinta totodata si sursa lor de carbon. Substantele utilizate cel mai frecvent de catre aceste bacterii drept surse de energie sunt: glucidele, acizii grasi, alcoolii etc. Bacteriile paratrofe, fiind parazite obligatorii intracelulare, energia necesara reactiilor biochimice de cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici este furnizata in totalitate de catre organismul gazda.

Orice proces chimic aerob sau anaerob prin care energia este pusa in libertate de catre celula bacteriana pentru a fi folosita la sinteza materialului celular, poarta numele de metabolism energetic sau in sens mai larg, respiratie bacteriana. Respiratia se refera deci la toate reactiile producatoare de energie care au loc in celula si datorita carora celula traieste. De obicei aceste reactii sunt de oxidare cuplate intotdeauna cu reactii de reducere si constituie potentialul de oxido-reducere celular.

Tipul cel mai frecvent de respiratie la bacterii este respiratia aeroba asemanatoare cu cea a organismelor superioare in care substanta organica este oxidata in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici pana la dioxid de carbon si apa cu ajutorul oxigenului atmosferic. Prin oxidare se intelege transportul unui atom de H de la un donator la un acceptor. Cand acest ultim acceptor este O liber, au loc procese de oxigenare, iar bacteriile care pot trai in prezenta oxigenului atmosferic, se numesc aerobe.

Ulterior s-a constatat ca bacteriile pot avea si respiratie de tip anaerob, in care microorganismele nu au nevoie de oxigenul atmosferic pentru activitatea lor vitala. Aceste bacterii numite anaerobe, isi procura energia necesara din procesele de fermentatie care au loc in substratul nutritiv.

In acest caz energia este eliberata prin dehidrogenare: pierdere de H, in absenta oxigenului atmosferic. Ultimul receptor de H in acest caz, poate fi orice substanta anorganica, cu exceptia oxigenului. Deoarece prin oxidarea biologica se elibereaza in final o cantitate cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici de energie, respiratia bacteriana este asigurata prin doua mecanisme: eliberarea energiei sub forma fractionata si depozitarea energiei in scopul unei utilizari ulterioare.

Eliberarea fractionata a energiei respiratia propriu-zisase realizeaza prin intermediul unor succesiuni de reactii de oxido-reducere, catalizate de enzime отношения viermi galben лице, care în vierme un casă aduce asa numita catena de respiratie celulara.

Aceasta actioneaza prin enzime numite dehidraze care includ trei categorii principale de enzime: piridinice, flavinice si sistemul citocromilor. Pentru cele mai read article microorganisme aerobe, procesele de oxido-reducere pot functiona prin intermediul a doua sisteme enzimatice complete: sistemul citocrom-oxidazic si sistemul flavoproteinic.

In orice caz, exista un lant intreg de reactii chimice, catalizate enzimatic, fiecare treapta a procesului respirator fiind asigurata de enzime diferite, specializate.

Faptul ca energia se elibereaza treptat, ea poate fi utilizata in mod continuu in procesele de degradare si sinteza a materialului celular.

Depozitarea energiei pentru utilizarea sa ulterioara se face prin inmagazinarea ei intr-un compus organic de fosfor, reprezentat de acidul adenozintrifosforic A. Daca oxigenul ar fi prezent in mediu, el avand rol de ultim acceptor de hidrogen, s-ar produce apa oxigenata, substanta toxica pentru bacterii.

More info substanta la bacteriile aerobe este neutralizata de catalaza, enzima care lipseste la bacteriile anaerobe.

Aceste microorganisme au nevoie de o cantitate de oxigen mai mica decat cea din aerul atmosferic, deoarece unele din enzimele lor sunt sensibile la conditiile de oxidare puternica. Metabolismul de sinteza nutritia bacteriana Metabolismul de sinteza cuprinde totalitatea reactiilor biochimice prin care celula bacteriana isi furnizeaza materialele plastice necesare, pe care le transforma in substante specifice proprii.

In general bacteriile prezinta in conditii favorabile un metabolism foarte activ, iar in medii mai putin adecvate ele au posibilitati foarte largi de adaptare la substratul nutritiv. Astfel, speciile saprofite care traiesc libere in natura, fiind dotate cu un echipament enzimatic complex, pot supravietui si chiar se multiplica pe suporturi nutritive foarte pui decât intestinali a trata un viermi pentru si uneori extrem de sarace de exemplu: sulfat de cupru, sulfat de zinc, talc, caolin, parafine, vaseline, petrol, bumbac, cauciuc etc.

Se stie ca in natura bacteriile se comporta foarte variat, de la cel mai complet saprofitism cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici la parazitismul pentru copii pentru viermi mai strict.

In consecinta si necesitatile metabolice vor fi foarte diferite in raport cu specia bacteriana si cu mediul in care traieste. Pentru sinteza ele isi procura energia necesara fie din lumina solara bacterii sulfo-purpuricefie prin oxidarea unor compusi anorganici, folosind oxigenul. Denumirea de autotrofe subliniaza tocmai capacitatea lor de a se dezvolta in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici cu totul independent de materia organica.

Datorita acestui fapt, traind libere in natura si avand un echipament enzimatic complex, ele sunt singurele bacterii care pot sintetiza materia organica proprie celulei bacteriene din substante anorganice. Bacteriile nitrificante si denitrificante din acest grup ajuta la fertilizarea solului si la circulatia materiei in natura. Bacteriile heterotrofe, spre deosebire de cele autotrofe, necesita pentru metabolismul lor de sinteza compusi organici, care in majoritatea cazurilor le furnizeaza atat energia necesara, cat si sursa de carbon.

Bacteriile heterotrofe prezinta numeroase tipuri metabolice, avand exigente nutritive diferite in raport cu mediul de viata saprofit sau parazit. Cu cat bacteria este mai adaptata la viata de parazitism, in care caz are la dispozitie toate elementele pentru propriul sau metabolism, in organismul gazdei, cu atat in vitro ea va avea exigente nutritive mai mari.

Fiind mai putin dotata enzimatic, ea devine astfel incapabila sa-si sintetizeze singura metabolitii sai esentiali. In acest caz, pentru cultivare, bacteriile heterotrofe cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici nevoie de adaos de substante nutritive de natura organica si factori de crestere acele substante absolut necesare metabolismului unor bacterii heterotrofe pe care bacteria nu le poate sintetiza singura.

Cele mai importante tipuri metabolice ale acestor bacterii sunt: a. Numeroase specii heterotrofe au exigente metabolice si mai mari. Bacterii ca gonococul, hemofilii, brucelele necesita cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici la mediile de cultura de sange, ser sanguin sau lichid de ascita.

Nevoia de factori de crestere a unor microorganisme click to see more atat de specifica, incat multiplicarea este direct proportionala cu prezenta acelui factor in mediu, de exemplu, cu cantitatea unei anumite vitamine.

Astfel de microorganisme sunt folosite in practica pentru dozarea microbiologica a vitaminelor. Bacterii hipotrofe, sunt reprezentate de rickettsii, parazite obligatoriu intracelular care, datorita unui echipament enzimatic extrem de redus se dezvolta numai pe seama materialelor nutritive oferite de organismul gazda. Traind in conditii favorabile de mediu, pH, temperatura, bacteria utilizeaza substantele nutritive din substrat dupa ce le transforma cu ajutorul unor enzime exogene elaborate si eliminate in afara celulei denumite desmolaze, pana la produsi care pot patrunde prin perete si membrana citoplasmatica in interiorul celulei bacteriene.

La continue reading nivel, in citoplasma bacteriana, au loc o serie de reactii chimice cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici de enzime specializate, pentru a desavarsi desfacerea substantelor nutritive pana la elemente sau compusi simpli din care, printr-o noua serie de reactii biochimice, incepe sinteza materialului propriu celular.

Aceasta sinteza se realizeaza treptat, in compusi din ce in ce mai complexi, pana se ajunge la compozitia specifica celulei bacteriene. Toate procesele metabolice se desfasoara activ intre bacterie go here substratul nutritiv care este intens modificat de enzimele bacteriene prin reactii biochimice complexe.

In consecinta, orice substrat pe care ajung microorganismele si care permite dezvoltarea lor inclusiv substante farmaceutica sau medicamenteva suferi in final o degradare mai mult sau mai putin importanta, in raport cu componenta chimica a substratului si specia de bacterie contaminanta.

Degradarea substantelor proteice din mediu. Proteinele reprezinta surse importante de N si C pentru metabolismul bacterian. Ele pot fi degradate intens de microorganisme proteolitice, ca de exemplu mucegaiuri: Aspergillus, Penicillium, Rhisopus, numeroase bacterii aerobe: Bacillus, Pseudomonas, anaerobe facultative: Proteus, Serratia, precum si bacterii sporulate strict anaerobe din genul Clostridium.

Aminoacizii eliberati prin fenomenul de proteoliza, fie sunt asimilati ca atare in metabolismul de sinteza bacterian, fie sunt degradati in continuare prin reactii biochimice complexe de dezaminare, decarboxilare, reducere, dezaminare oxidativa etc. Dezaminarea acizilor aminati are ca rezultat eliberarea de amoniac, care este apoi utilizat de bacterie ca sursa de azot. Enzimele bacteriilor proteolitice ribonucleaze, dezoxiribonucleaze actioneaza specific asupra acizilor nucleici prin depolimerizare, determinand o degradare ireversibila.

Aceste substante reprezinta sursa importanta de energie pentru microorganisme si furnizeaza in acelasi timp carbon, necesar pentru nutritia lor. Cea mai mare cantitate a rezervei de carbon este reprezentata de oligo- dar mai ales de polizaharide, care intr-un prim stadiu sunt transformate sub actiunea microorganismelor, in monozaharide.

Fermentatiile bacteriene se caracterizeaza printr-o puternica consumare a glucidelor cu transformarea incompleta a acestora, in stadii succesive.

In timpul fermentatiilor bacteriene, dirijate enzimatic, se degaja o mare cantitate de energie. Un alt mod de fermentare al glucozei de catre bacteriile din grupul coliaerogenes, dizaharidele sunt descompuse prin hidroliza si fosforilare cu ajutorul enzimelor adaptative: beta-galactozidaza si invertaze.

Polizaharide: amidonul este degradat cu ajutorul enzimei amilaza in maltoza si apoi, in continuare, in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. Amidonul poate fi, de asemenea, degradat intr-un mod cu totul particular de catre Bacillus macerans, pana la dextrine ciclice si glucoza. Numeroase microorganisme pot actiona asupra celulozei.

Pectinele sunt degradate de microorganismele pectinolitice: numeroase mucegaiuri, Aspergillus niger, Cladosporium herbarum, Penicillium glaucum, apoi bacterii din genul Erwinia. Clostridium, specii pigmentate felsineum si roseum si nepigmentate Plectridium pectinovorum. Ele sunt degradate cu ajutorul a doua enzime diferite: pectinesteraza, care hidrolizeaza gruparile metilice si poli-galacturonidaza, care hidrolizeaza gruparile glucozidice ale lantului.

In mari, exista numeroase bacterii care degradeaza agar-agarul, alga marina superioara, prin hidroliza, iar in organismul uman, bacteriile patogene ca: stafilococi, streptococi sau agentii etiologici ai gangrenei gazoase, hidrolizeaza acidul hialuronic, favorizand astfel propagarea infectiei in organism.

Degradarea microbiana a substantelor lipidice are loc prin elaborarea unor lipaze bacteriene extracelulare, care prin hidroliza scindeaza fosfolipidele, sterolii in glicerol si acizii grasi in special palmitic si stearic.

In continuare, glicerolul este descompus, iar acizii grasi sunt oxidati de catre bacterii, cum ar fi: stafilococii, bacilul tuberculozei, bacilii lactici etc. Conditii de cultivare a bacteriilor Pentru a putea trai si a se inmulti, bacteriile au nevoie, in afara de substante nutritive, si de o serie de alte conditii absolut necesare dezvoltarii lor: o anumita temperatura, pH, presiune osmotica etc.

Orice specie bacteriana se dezvolta intre anumite limite de temperatura maxima si minimainsa activitatea sa cea mai intensa metabolica si inclusiv multiplicarea cea mai activa are loc la temperatura optima pentru fiecare specie in parte.

Dupa temperatura optima de dezvoltare, microorganismele se impart in trei grupe: a. In aceasta grupa se incadreaza numeroase ciuperci inferioare, bacterii gram-pozitive sporulate din genul Bacterium, Bacillus sau bacterii sulfo-oxidante si sulfo-reducatoare. Aceste bacterii care rezista si chiar se inmultesc la temperaturi ridicate, formeaza flora bacteriana a apelor termale sulfuroase sau nesulfuroase. Spre deosebire de microorganismele vegetale, cum sunt ciupercile inferioare mucegaiuri, levuri care se dezvolta mai bine in medii relativ.

Pentru a se dezvolta, bacteriile au nevoie de medii izotonice, adica aproximativ cu aceeasi concentratie de ioni ca si cea din citoplasma bacteriana. Cantitatea de mediu utilizata in acest scop este, in general limitata eprubeta sau placi Petricare se insamanteaza cu un prelevat biologic sange, urina etc. Aceasta mica cantitate care se insamanteaza pe mediul de cultura, poarta numele de inocul. Ceea ce se obtine a doua zi se numeste cultura sau populatie bacteriana, care poate fi unica cultura pura daca produsul a fost monobacterian sau rezulta mai multe populatii bacteriene diferite cultura mixta daca in produs au existat concomitent mai multe specii bacteriene.

Multiplicarea bacteriilor Dupa insamantare pe mediile nutritive si termostatare la incubator, bacteriile din produs, gasind de obicei conditii favorabile de dezvoltare, ajung la maturitate si se multiplica, reproducerea asigurand perpetuarea speciei. Diviziunea este precedata de o replicare si separare a nucleului. Diviziunea nucleului are loc printr-un clivaj longitudinal al celor doua lanturi de polinucleotide, cu resintetizarea concomitenta a lantului complementar, incat odata terminata diviziunea sa in celula, exista doi nuclei identici din punct de vedere genetic.

Concomitent, celula creste in volum, se alungeste, iar protoplasma se divide in doua parti aproximativ egale prin intermediul unui sept transversal, la formarea caruia participa peretele bacterian si membrana citoplasmatica.

Urmeaza apoi o gatuitura la nivelul peretelui bacterian care in final separa cele doua celule fiice, identice prin toate. Uneori, separarea peretelui nu se face complet, incat cele doua celule fiice raman unite, in perechi lanturi sau gramezi care determina la bacterii asezari caracteristice in raport cu planul de diviziune ciorchine de strugure la stafilococ, lanturi la streptococ, diplococi-pneumococ, gonococ.

De asemenea, daca se surprinde o bacterie in plina diviziune, ea poate apare cu doi sau patru nuclei deoarece septurile transversale nu viermi și febră grad scăzut separat complet pentru a elibera celulele fiice.

In concluzie, mecanismul de multiplicare cel mai frecvent si mai obisnuit la bacterii este prin diviziune directa. Fazele in care se desfasoara multiplicarea bacteriilor. Daca inoculul provine dintr-un produs patologic acut cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici o cultura proaspata, bacteriile fiind intr-o faza activa de metabolism se vor acomoda repede noilor conditii de mediu si vor prezenta o perioada de lag relativ scurta in raport cu specia.

Daca insa, bacteriile provin dintrun proces cronic, o cultura veche sau sporulata, perioada de lag, de acomodare, va fi ceva mai lunga, cu atat mai mult cu cat in acel inocul, poate exista un procent veritabil de bacterii moarte. Totusi, in aceasta perioada, exista o activitate celulara intensa in sensul unei cresteri a bacteriei si elaborare de enzime adaptative.

Faza de accelerare se caracterizeaza prin faptul ca bacteriile, dupa ce si-au elaborat enzimele adaptative, incep sa se multiplice, iar numarul lor creste treptat. Faza stationara sau de incetinire a ritmului de crestere.

In aceasta perioada inceteaza complet multiplicarea si treptat scade numarul bacteriilor din mediu, din acelasi motiv, de epuizare a substantelor nutritive si acumularea tot mai accentuata a produsilor de catabolism care sunt toxici pentru celula bacteriana.

In aceasta perioada apar fenomene de imbatranire a bacteriei cu modificari morfologice foarte polimorfe sau neobisnuite, aberante, datorita deficientelor de sinteza a peretelui bacterian.

Descrierea fazelor de multiplicare a unei culturi microbiene este valabila numai pentru conditiile obisnuite de laborator, cand bacteria se insamanteaza pe o cantitate limitata de mediu, care se epuizeaza repede, datorita ritmului cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici de multiplicare al bacteriilor. Noile industrii de preparare a medicamentelor rezultate in timpul metabolismului bacterian antibiotice, vitamineprecum si in scopul prepararii unor vaccinuri pe scara industriala, au necesitat utilizarea culturilor continui.

Acest lucru se realizeaza in prezent cu ajutorul unor aparate speciale numite si chemostate, in care culturile microbiene sunt mentinute un timp indelungat in faza de multiplicare exponentiala, deoarece in mod continuu se introduce in aparat, dupa nevoie, mediu proaspat, oxigen sau bioxid de carbon, in raport cu exigentele fiecarei specii de microorganisme.

In acest fel, prin innoirea mediului si eliminarea substantelor toxice se reuseste un randament maxim si de buna calitate a produsului de metabolism a microorganismului care intereseaza productia.

Chemostatele moderne, pe baza unei celule foto-electrice, inregistreaza turbiditatea culturii microbiene care trebuie mentinuta constanta, dupa care comanda aportul de mediu nou cand turbiditatea este prea accentuata sau, dimpotriva, incetineste acest aport, cand densitatea culturii este diminuata. Aspectul macroscopic al culturilor microbiene. Prin inmultire, bacteriile modifica vizibil substratul in care traiesc, incat: - mediul lichid poate fi tulburat de numeroase bacterii stafilococ, pneumococ, enterobacterii etc.

Pe medii solide, cultivarea bacteriilor se traduce prin aparitia unor formatiuni vizibile numite colonii, fiecare colonie fiind rezultatul multiplicarii unei singure bacterii. Timpul de aparitie si forma coloniilor vaziaza in raport cu mediul de cultura si specia bacteriana. Ele se caracterizeaza prin faptul ca sunt netede, lucioase, bombate, cu marginile regulate, usor emulsionabile in ser fiziologic, in care formeaza o suspensie omogena, opalescenta.

De obicei, bacteriile in aceasta faza prezinta toate caracterele specifice speciei, inclusiv cele de patogenitate.

Coloniile difera in raport cu specia microbiana in ceea ce priveste dimensiunea, transparenta sau eventual, culoarea. Unele specii determina colonii pigmentate: stafilococul, sarcina, azotobacter, alte specii elaboreaza un pigment difuzibil, care coloreaza mediul de cultura, de exemplu: exahyv.3d-game.comnic. In acest caz, cultura cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici are de obicei modificari profunde, in special in structura antigenica si, in consecinta, este adesea mai putin virulenta sau chiar avirulenta.

Aminoglicozidele, macrolidele, tetraciclinele, cloramfenicolul, lincomicinele sunt extrase mai ales din actinomicete genul Streptomyces. Din punct de vedere structural dezinfectantele sunt extrem de variate.

Asupra fungilor produce liza protoplasmei celulare. Clorhexidina nu are un efect semnifcativ pe fagii bacterieni, cum ar fi cei ai Pseudomonas aeruginosa. Alte antibiotice cum ar fi nistatina sunt numai de uz topic.

Halogenii Oxidantele peroxizii Halogenii Peroxizii. Bacteriofagul — structura, cicluri de evolutie. Genetica bacteriana — variabilitatea. Este adaptat parazitarii celulelor bacteriene si numai pe acestea le paraziteaza au specific de specie. La capetele placii bazale exista crosete, care sunt unitati proteice cu rol de fixare pe bacterii. Mecanismul de infectare al bacteriofagului obliga bacteria sa sintetizeze bacteriofagi.

Acestia nu произошло astfel încât ceea ce este tratat pentru viermi оно?  apa fiind virusi. Bacteriofagii sunt sensibili la agenti fizici radiatii UV, Xchimici formol, cloroform si pot fi supusi operatiei de dezinfectie.

Se multiplica, deci sunt vii. Nu au structura celulara. O specie de bacteriofag infecteaza numai главного cum să obțineți viermi în timpul sarcinii думаю specie de bacterii.

Relatia dintre bacteriofag si bacterie: Exista doua tipuri de cicluri: ciclu productiv litic si ciclul reductiv lizogen. Astfel, AND-ul viral nu se preia.

Apare o integrare a unei noi gene in cromozomul bacterian. Bacteria se dezvolta normal, dar transmite descendentilor gena. Prin integrarea materialului genetic al fagului, materialul genetic al bacteriei este modificat, rezultand variabilitatea genetica. Profagul redevine virulent: spontan in cazul lizei celulei gadza sau indus.

Bacteriile lizogene pot deveni lizorezistente, pentru a nu mai fi atacate de alti bacterifagi de acelasi fel omologi. Proprietatile bacteriei lizogene: o Rezistenta specifica, cunoscuta drept imunitatea bacteriei.

Bacteria lizogena este o bacterie lizorezistenta ex: variola, tetanus — au o rezistenta lunga, spre deosebire de holera, care are o rezistenta scurta. Aplicatii practice ale bacteriofagiei: o Bacteriofagii sunt indicatori ai gradului de poluare al apelor cu materii fecale, care contin agenti patogeni eliminate de bolnavi. Se determina existenta E. Genetica bacteriana — variabilitatea Totalitatea determinantilor genei bacteriene reprezinta genomul bacterian.

Acesta este organizat astfel: material genetic nuclear organizat in cromozomi, unic in celula procariota si material genetic extracromozomial, organizat in plasmide, ce se gasesc in citoplasma factori de sex [E], de rezistenta [R], colicinogenic just click for source etc.

Genomul asigura ereditatea bacteriei, avand capacitatea de a transmite descendentilor caracterele de specie. Totalitatea acestor caractere reprezinta informatia genetica, adica genotipul. Caracterele exprimate formeaza fenotipul. Materialul genetic bacterian: Cromozomul de ADN este dublu catenar, helicoidal si detine informatia pentru functiile vitale ale celulei bacteriene.

Exista un singur cromozom si un singur lant de. Acestea sunt in numar de patru, ce se grupeaza cate trei: baze purinice: adenina Ca un remediu pentru a scăpa de viermiguanina G si baze pirimidinice: citozina Ctimina T. ARN-ul are aceleasi baze azotate, cu exceptia timinei, care este inlocuita cu uracilul U.

In matrita de ADN, prin intermediul ARN polimerazei, se sintetizeaza ARN mesager, care va fi decodificat in ribozomi si se vor sintetiza proteinele.

Plasmidele propriu-zise sunt formatiuni circulare, ce nu integreaza cromozomii si sunt de sine statatoare. Factorul R are una sau mai multe gene care codifica rezistenta fata de unul sau mai multe antibiotice chimio-terapice.

Factorul de transfer al R — gena RFT — codifica sinteza unui canal de propriu de conjugare si se multiplica independent de ritmul de multiplicare http://exahyv.3d-game.com/dureri-de-stomac-cu-viermi.php cromozomului.

Exista factori COL, ce contine diferite informatii pentru sinteza unui factor F, aparandu-se de celelalte bacterii. Factorul F este independent in citoplasma, bacteriofagul fiind inserat in citoplasma.

Episomii contin Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici dublucatenar, helicoidal, circular. Sunt autonomi in citoplasma si integrati in cromozomii bacteriei. Inelul cromozomului se rupe, se integreaza episonul, apoi inelul se refacesi informatia genetica este transmisa descendentilor. Exista secvente de insertie ce sunt, de fapt, secvente scurte de ADN,ce nu detin informatia genetica suficienta pentru a codifica o proteina, dar care modifica informatia genetica, determinand un alt fenotip, lipite pe o alta structura si transpozomi secvente de ADN liniarce detin informatia pentru sinteza unei proteine pentru rezistenta fata de antibiotice.

Nu se multiplica, se replica o data cu cromozomul, pe care se insera. Variabilitatea genetica la bacterii Bacteriile se replica semiconservativ, existand aparate de modificare genotipice la celulele fiice.

Ereditatea reprezinta pastrarea caracterelor de specie, prin replicarea ADN-ului cromozomial. Variabilitatea reprezinta aparitia modificarilor fenotipice la celulele fiice si pot fi definitive sau de scurta durata. Variabilitatea consta in variatii fenotipice, adaptative, de scurta durata, ce nu se transmit descendentilor apar sub influenta conditiilor de mediu si genetice modificari definitive la nivelul materialului genetic, ce se transmite descendentilor prin replicare.

Apar modificari la nivelul materialului genetic, prin mecanismele de mutatii genetice si transfer si recombinare genetica. Mutatiile genetice apar in cursul diviziunii exponentiale a bacteriei, dat de ritmul de crestere.

Modificarile au loc la nivelul bazelor azotate, astfel genomul celulei fiice nu este la fel cu cel al celulei mama. Cel ce cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici mutatia se numeste mutant. Mutatiile apar prin: inlocuirea bazelor purinice sau pirimidinice cu o alta molecula, insertia unei baze noi, prin deletia, insertia sau inversarea ordinii bazelor. In functie de numarul bazelor afectate, exista mutatii punctiforme sau extinse, spontane greseli de copiere la replicare, datorita vitezei crescute si induse datorate factorilor inductori, ce determina modificari ale baelor sub influenta factorilor fizici, chimici, biologici.

Transferul si recombinarea genetica au loc intre celule donatoare si comprimate de tratament de la viermi receptoare.

Transferal se realizeaza in cadrul aceleiasi specii, intre specii diferite si se transmit fragmente de genom sau genom intreg. Mecanismul are la baza trei fenomene: transformarea, transductia si conjugarea.

Transformarea: celulele receptoare preiau molecula de ADNiar celula donoare intra intr-o faza de inmultire exponentiala stare de competenta. Transductia: se castiga material genetic cu ajutorul bacteriofagilor, ce cara material genetic de la o bacterie la alta dupa integrarea bacteriofagului in genomul bacteriei, rezulta profagul care, redevenind virulent in anumite conditii, se desprinde din genom, antrenand gene proprii ale bacteriei.

Fagul este transductor, iar bacteriile parazitate — transductanti. Exista transductie specializata, generalizata si abortive cand celula bacteriei este lizata.

Conversia lizogenica este transductia care consta in modificarea genomului bacterian doar prin insertie de bacteriofag. O bacterie nepatogena poate deveni patogena prin castigarea capacitatii de sinteza de exotoxine, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici inserarea bacteriofagului.

Bacteriile lizogene manifesta noul caracter toxinogeneza atat cat sunt parazitate de profag. Conjugarea: reprezinta transferul de material genetic de la donor la acceptor, prin canale de conjugare femel-mascul.

Celulele donoare poseda factor F, care trece prin canal in citoplasma. Conjugarea are rol in castigarea de rezistenta la antibiotice factorul R. Patogenitatea bacteriana — factori si mecanisme de patogenitate. Patogenitatea bacteriana Infectia Infectia.

Organismul uman ca si cel animal este expus in permanenta la contactul cu microorganisme, unele cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici si deci inofensive, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici altele patogene sau potential patogene.

Spre deosebire de "contaminare" prin care se intelege doar cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici prezenta a microbilor in organism, infectia reprezinta conflictul care are loc intre agentul patogen, cu mijloacele lui de agresiune si organism cu posibilitatile lui de aparare. Infectia reprezinta deci totalitatea proceselor biologice care se desfasoara in organismul uman sau animal ca urmare a patrunderii si multiplicarii unor agenti infectiosi bacterii, virusuri, ciuperci infectioasein intimitatea tesuturilor.

Asadar infectia reprezinta dupa conceptia moderna interactiunea dintre micro- si macroorganism. Intr-adevar pentru ca un proces infectios sa aiba loc, este necesar sa se realizeze unele conditii, atat din partea microorganismului cat si din partea organismului gazda.

Calea de vehiculare a agentului infectios pana la tesutul sau organul in care se va fixa microorganismul sa fie usor accesibila. Prin patogenitate se intelege capacitatea microorganismelor de a determina boala la o anumita specie gazda. Patogenitatea este considerata un caracter de specie, deoarece sunt unele microorganisme nepatogene din cauza incapacitatii lor de a se inmulti in organismul uman agentii etiologici ai holerei gainilor sau animal gonococul etc.

Patogenitatea este dependenta si de caracterul de parazitism in sensul ca de multe ori microorganismele patogene dezvolta pe seama umorilor si tesuturilor acestuia, unele din ele fiind chiar parazite intracelulare. Exceptie face in acest caz bacilul botulinic, care desi prin el insasi nu este patogen, elaboreaza o toxina puternica care determina imbolnavire, chiar in absenta microbului.

Unii microbi sunt patogeni numai prin virulenta lor pneumococul sau exclusiv prin elaborare de toxina exahyv.3d-game.comc, botulinic etc. Alte bacterii isi manifesta caracterul de patogenitate atat prin virulenta, toxinogeneza cat si prin fenomene de sensibilizare: streptococ, exahyv.3d-game.com, enterobacteriaceae.

Virulenta este capacitatea microorganismelor de a patrunde, a se adapta, inmulti si a invada tesuturile si umorile organismului.

Aceasta definitie precizeaza relatia obligatorie dintre microorganismul parazit si gazda in determinarea bolii, precum si gradul de intensitate al procesului infectios. Virulenta reprezinta o particularitate a tulpinii care a produs infectia, in cadrul aceleiasi specii putand exista tulpini mai putin virulente alaturi de tulpini cu o virulenta deosebita de ex.

Asadar caracterul de virulenta nu este fix, el read article conditionat de o serie de factori care tin de: - structura microbului si de exoenzimele bacteriene agresine. Factori si mecanisme de patogenitate Factorii dependenti de componenta microbiana - Capsula.

S-a observat ca pneumococul, prin excelenta virulent deoarece actioneaza in organismele neimunizate, prin invazie si multiplicare rapida poseda aceasta proprietate numai atunci cand este incapsulat. S-a demonstrat ca in structura peretelui bacteian al streptococului beta hemolitic grupa A se gaseste proteina M, responsabila de virulenta acestei bacterii.

Antigenul VI prezent la unele salmonele, este denumit antigen de invelis sau de "virulenta", deoarece prezenta lui confera tulpinii o virulenta deosebita. Toate aceste enzime contribuie la persistenta si propagarea infectiei in tesuturi. De asemenea varsta culturii are o deosebita importanta asupra virulentei.

Mobilitatea deosebita a unor bacterii influenteaza virulenta lor, usurand invazia tesuturilor din organismul parazitat. Astfel unele bacterii foarte mobile pot patrunde in organism chiar prin pielea intacta de ex. In unele situatii manifestarea viurlentei este dependenta de factori mult mai complexi. Asa este cazul unor specii microbiene denumite "potential patogene", constituenti ai florei normale a organismului, prezenti mai ales la nivelul mucoaselor.

Desi aceste bacterii prezinta aceeasi structura si posibilitati de a se elabora agresine ca si tulpinile foarte patogene din aceeasi specie, ele sunt de obicei inofensive pentru organismul gazda. In anumite conditii insa, cand rezistenta generala a organismului este foarte scazuta si adesea adesea concomtent sub influenta unui cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici cu antibiotice la bolnav, se selecteaza din cadrul bacteriilor potential patogene, indivizi cu o virulenta deosebita, de obicei rezistenti la acel viermi înseamnă prevenirea sau la mai multe antibiotice.

Aceste variante, cu virulenta marcata, devenind populatie dominanta, migreaza la nivelul sediului lor obisnuit, invadeaza mucoasele invecinate prin contiguitate din aproape in aproape sau patrund in urticarie care provoacă viermi tesuturilor, determinand fenomenele de boala, uneori foarte severe.

In mediul de spital aceste tulpini pot determina infectii cu caracter epidemic: "hospitalism". Acest fenomen care a fost pus in evidenta ca o consecinta a terapiei cu antibiotice, reperzinta un exemplu semnificativ asupra posibilitatilor de modificare a virulentei prin numar crescut de bacterii demonstrand importanta in practica a tulpinilor "conditionat" sau "potential patogene".

Referitor la modificarea carecterului de virulenta s-a observat, ca in general, tulpinile la izolarea lor din organism sunt mai virulente, dar ca dupa cateva treceri pe medii de cultura, virulenta lor se poate atenua, uneori pana la disparitie, ca in cazul pneumococului, care pe medii artificiale isi pierde capsula. S-a observat totodata ca trecerea tulpinii pe specii de animale rezistente diminua virulenta cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, in timp ce.

Anumiti factori fizici cum ar fi caldura, desicatia sau chimici ca bila, formolul etc. Cu cat microbul este mai virulent cu atat DLM-ul este reprezentat de un numar mai mic de bacterii si invers.

Toxinogeneza Unele bacterii isi exercita efectul patogen asupra organismului prin elaborarea unor otravuri puternice numite toxine pe care unii autori le denumesc si "antigene bacteriene solubile". Se diferentiaza doua feluri de toxine: exo- si endotoxine. Exotoxinele sunt substante eliberate de celula vie in mediul exterior, fiind prezente si in filtratele microbiene.

Din punct de vedere chimic, exotoxinele sunt proteine cu greutate moleculara mare, termolabile. Ele sunt deosebit de toxice, fiind active in cantitati foarte mici si exercita asupra organismului infectat o actiune strict specifica.

Acest lucru a fost demonstart cu ajutorul toxinelor la animalele cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici experienta, la care fenomenele de boala cu aceleasi simptome, au putut fi reproduse in absenta microbului. De asemenea specificitatea de actiune este manifestata si la om in sensul ca intoxicatia difterica, tetanica sau botulinica sunt complet diferite din punct de vedere clinic, datorita mecanismeleor de actiune particulare a fiecarei toxine in parte. Exotoxinele sunt cele mai puternice otravuri cunoscute in deosebi cea botulinica fiind elaborate mai ales de bacterii gram-pozitive: bacilul tetanic, difteric, botulinic, bacteriile gangrenei gazoase etc.

Exista link alte bacterii care pot elabora exotoxine, dar care poseda learn more here acelasi timp si alti factori de patogenitate, de ex.

Aprecierea gradului de toxicitate a unei toxine se face tot prin stabilirea DLMului, cantitatea de toxina care omoara cu leziuni specifice un animal sensibil, in conditii determinate. Exotoxinele pot fi transformate in conditii speciale in anatoxine care sunt vaccinuri foarte eficiente si deosebit de antigenice, determinand in organism producerea de anticorpi specifici antitoxine. Endotoxinele sunt substante toxice, legate de constituientii celurari, care se pun in libertate prin moartea si autoliza bacteriana.

Endotoxinele sunt prezente in special la bacterii gram-negative salmolenele, shigele, brucele etc. Indiferent de specia bacteriana de la care provin, endotoxinele determina in organismul animalului sensibil o simptomatologie asemanatoare febra, leucopenie, eruptii cutananate, soc.

Endotoxinele sunt mai putin antigenice decat exotoxinele. Cand aceste complexe realizeaza in organism concentratii optime are loc alterearea diferitelor tesuturi, ca rezultat al sensibilizarii. Mecanismele de alterare tisulara locala sunt diferite, printre care si infiltratul monocitar specific, care cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici tradiv fata de debutul infectiei.

Bacteriile care determina diferite tipuri de sensibilizare sunt: exahyv.3d-game.com, streptococii de grup A, treponama sifilisului, brucele, enterobacteriaceae. Astfel din cercetari recente rezulta ca rolul endotoxinelor bacteriilor intestinale in procesul infectios, ar consta din fenomene de sensibilizare care explica in mare parte simptomatologia clinica la bolnav, inclusiv socul endotoxinic.

Cantitatea necesara de microorganisme Pentru ca sa se produca infectia, in afara de caracterul de patogenitate, o a doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca agentul infectios este aceea de a fi prezent in organism in cantitate suficienta. In unele infectii in care bacteriile sunt foarte virulente sau organismul este extrem de receptiv ca sa realizeze procesul infectios este suficient un numar foarte redus de microorganisme, de ex. La om, este necesar un numar redus de bacterii foarte virulente ca sa reproduca: bruceloza, leptospiroza etc.

La fel sunt necesare contacte repetate cu omul cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, pentru ca o persoana sa faca tuberculoza.

Bineinteles ca in fiecare caz in parte, se suprapun anumiti factori care sunt dependenti atat de conditiile locale de la nivelul caii de patrundere in organism a bacteriei, cat si de starea de imunitate a organismului.

Poarta de intrare In evolutia procesului infectios este foarte important locul de patrundere al bacteriei in organism, denumit si "poarta de intrare".

Aceasta este uneori specifica, de exemplu: gonococul patrunde in organism numai pe cale genitala si mai rar pe cale conjunctivala, bacilul tific patrunde pe cale digestiva, virusul rabic prin sediul muscaturii animalului click here. Alte bacterii pot determina infectia patrunzand in organism pe cai foarte diferite: respiratorie, digestiva, cutanata, de ex.

Calea de vehiculare a agentului patogen. Odata patruns in organism, microorganismul patogen dupa o perioada de adaptare variabila ca timp in raport cu specia infectanta si conditiile locale, incepe sa invadeze tesuturile, infectia propagandu-se uneori din aproape in aproape prin contiguitate cum ar fi spre exemplu infectia de pe mucoasa ringofaringiana, a cailor respiratorii superioare, vaginala determinand infectii de vecinatate, de ex.

In alte cazuri microbul, odata patruns in organism in raport cu specia, fie ca ramane la poarta de intrare provocand o infectie locala, fie ca mgreaza pe diverse cai: digestiva, cutanata, limfatica, nervoasa pana la un anumit organ sau tesut in care trebuie sa ajunga in mod obligator pentru ca sa aiba loc procesul infectios.

Asa de exemplu: baciliul tific patrunde in organism pe cale digestiva si apoi se fixeaza in sistemul limfatic al intestinului subtire, organul de electie in febra tifoida. Vibrionul holeric de asemenea determina boala numai daca microbul ajunge la nivelul intestinului subtire. Bacilul dizenteric ca sa produca boala dizenteria trebuie sa ajunga in mod obligator la nivelul intestinului gros unde se fixeaza si persista pe tot intervalul infectiei. Virusul rabic, de la poarta de intrare muscatura animalului infectat este vehiculat prin filetele nervoase de la acel nivel la sistemul nervos central unde se fixeaza si provoaca imbolnavirea.

Toxina tetanica, de la nivelul plagii este transportata prin terminatiile nervoase, se fixeaza pe celulele sistemului central nervos si determina tetanosul. In cazul in care bacteriile reusesc sa abordeze caile limfatice sau sanguine, si daca organismul nu opune rezistenta, infectia se generalizeaza determinand septicemii.

Prin aceste cai infectia poate ajunge la distanta fata de focarul initial, determinand localizari in diferite organe, care in cazul bacteriilor piogene producatoare de puroi: stafilococ, streptococ, pneumococ poarta numele de septicopioemii. In acest caz pot fi prezente abcese la nivelul ficatului, rinichiului, pulmonului etc. Aceste infectii de tip secundar sunt consecinta unor infectii primare netratate, insuficient sau icorect tratate cu antibiotice. Organismul in procesul infectios. Macroorganismul sau organismul gazda care este supus procesului infectios, influenteaza in mare masura evolutia infectiei in sensul ca in raport de posibilitatile de aparare locale sau generale se opune, sau dimpotriva permite sau chiar inlesneste, desfasurarea infectiei, ca in cazul bacteriei potential patogene.

Toate etapele vietii sunt expuse la diferite infectii, cu sublinierea ca pentru fiecare varsta predomina anumite tipuri de infectii, de cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. De asemenea prognosticul infectiei este adesea legat de varsta, de ex. Odata patruns in organism in cantitate suficienta, agentul microbian isi desfasoara efectul nociv in mod variat in raport cu proprietatiile sale de patogenitate si reactia de aparare a organismului.

Se pot descrie urmatoarele etape in cadrul unui proces infectios: Incubatia este perioada care se scurge de la patrunderea microbului in organism si aparitia primelor simptome de boala. Durata acestei perioade este in raport cu specia si doza infectata, calea de patrundere, receptivitatea organismului. Perioada de incubatie poate fi scurta, doar de cateva ore in cazul bacteriilor foarte virulente si ужасе viermi de dovleac seminte выйдет,  unui organism deosebit de receptiv, iar in alte cazuri de zile sau saptamani.

Indiferent de calea de patrundere in organism in aceasta perioada microbul cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici localizeaza la nivelul organului sau tesutului unde isi gaseste cele mai favorabile conditii de dezvoltare, in care se inmulteste si incepe sa elaboreze substante toxice. Astfel bacilul holeric, tific, se fixeaza la nivelul intestinului subtire, bacilul dizenteric in mucoasa intestinului gros, toxina bacilului tetanic la nivelul terminatiilor nervoase etc.

In momentul in care numarul de germeni si cantitatea de toxine acumulate a ajuns la un anumit nivel apare: - perioada de debut sau prodromala cu simptome necaracteristice: febra, frison, cefalee, indispozitie.

Urmeaza apoi: - perioada de stare in care apar simptomele caracteristice fiecarei boli: digestive, respiratorii, diferite eruptii cutanate sau mucoase, modificari sanguine cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici. In aceasta se pune diagnosticul si se iau masuri de tratament care vor influenta evolutia ulterioara a bolii, deoarece in acesta perioada activitatea agentului infectios asupra organismului este marita.

Daca organismul a invins infectia, urmeaza - perioada de defervescenta in care dispar cele mai importante simptome de boala, iar febra scade brusc "in crisis" sau lent, progresiv "in lisis".

In faza de convalescenta incepe refacerea organismului si toate functiile revin la normal. Urmeaza apoi vindecarea, adica revenirea completa la starea de sanatate sau cu sechele, in raport cu natura procesului infectios. De cele mai multe ori vindecarea survine concomitent cu sterilizarea bacteriologica a focarului infectios. In unele cazuri insa bacteriile raman in anumite sedii din organism: vezicula biliara, intestin, vezica urinara, sinusuri osoase etc. Astfel de bolnavi, in unele cazuri prin eliminarea microbilor in exterior de la nivelul intestinului, veziculei biliare, sunt periculosi pentru cei din jur constituind "purtatorii intermitenti" sau "permanenti" de microbi patogeni, aparent sanatosi.

Diferite moduri de evolutie a infectiei Infectia poate evolua: - aparent, sub forma de boala si - inaparent, in absenta simptomelor clinice. In cazul infectiei aparente aceasta poate evolua acut subacut, supraacut sau cronic, in raport cu bacteria infectanta si rezistenta organismului. Infectia cronica survine in special in cazul in care microbii prezinta localizari profunde, adesea.

Infectia inaparenta evolueaza asimptotic deci fara semne evidente clinice de boala. Prezenta acestei infectii se confirma prin teste de laborator care pun in evidenta anticorpii specifici, prin pozitivarea reactiilor serologice, deci a starii de imunitatea la aceste persoane.

Infectiile inaparente prezinta o mare importanta epidemiologica deoarece pe de o parte realizeaza in mod natural imunizarile "oculte" in masa populatiei prin infectii mici si repetate scarlatina, difteriedar pe de alta parte, deoarece infectia evolueaza fara manifestare clinica, aceste persoane reprezinta o importanta sursa de infectie pentru familie si colectivitate. In trecut notiunea de boala cu caracter epidemic se referea in general la descrierea bolilor infectioase care evoluau extensiv, la grupe mari de populatie pe zone geografice intinse.

In prezent, epidemiologia se ocupa in primul rand cu studiul proceselor epidemiologice ale bolilor infectioase dar si a altor stari morbide cu mare difuzibilitate in populatia umana precum si cu studiul si aplicarea celor mai eficiente metode de profilaxie si combatere in vederea stingerii acestor procese si eradicarea bolilor respective I. In prezent exista tendinta de a cuprinde in sfera epidemiologiei numeroase alte boli netransmisibile, dar cu mare extindere in masa si cu importanta mortalitate care le studiaza ca probleme majore, pe plan mondial.

Acestea sunt: diabetul si bolile cardiovasculare infarct, hipertensiune, aterosclerozaapoi reumatism, cancer, boli psihice, alcoolism. Obiectul epidemiologiei il constituie studiul diferitelor forme de manifestare a procesului epidemiologic, al conditiilor care il genereaza, a factorilor care actioneaza asupra sa ca si a metodelor de lupta impotriva bolilor infectioase in cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici precum si a metodelor de lichidare a acestora.

Procesul epidemiologic reprezinta totalitatea mecanismelor si a factorilor favorizanti din mediu care fac ca o boala infectioasa sau stare morbida sa apara, sa difuzeze si sa dispara dintr-o colectivitate receptiva umana. Procesul epidemiologic prezinta o componenta biologica: procesul infectios si o componenta speciala: masa receptive a populatiei, conditiile social-economice etc.

Studiul epidemiologiei cuprinde: epidemiolgie generala si cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici speciala. Epidemiologia generala studiaza problemele teoretice si legile generale proprii procesului epidemiologic si stabileste principiile generale de profilaxie si combatere. Epidemiologia speciala se ocupa cu studiul separat al fiecarei boli click to see more, cu particularitatile procesului epidemiologic atat din punc de vedere al izvorului de infectie, cailor de transmitere, receptivitatea populatiei etc.

Principalii factori ai procesului epidemiologic. Cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici una din verigile esentiale lipseste, epidemia nu se produce. Read more de infectie creaza focare in care se afla unul sau mai multi indivizi si in care sunt satisfacute toate conditiile de raspandire a infectiei.

Omul sau animalele bolnave si purtatoare elimina microbii patogeni in mediul extern pe diferite cai: - secretii nazo-faringiene si sputa: febre eruptive, gripa, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici, tuse convulsive, tuberculoza etc. Omul poate fi o sursa de infectie in doua situatii: a omul bolnav sau b purtator. Durata fazei de contagiune variaza in raport cu boala, de ex.

Trebuie avut in consideratie posibilitatea transmiterii infectiei de catre personae cu forme atipice, abortive, formele ambulatorii ca si infectii inaparente care, avand o evolutie stearsa din punct de vedere clinic sunt cele mai periculoase, deoarece trec neobservate si scapa controlului epidemiologic. In acest fel se pot transmite: poliomielita, hepatita, meningita cerebro-spinala epidemica etc.

Purtatorii de germeni pot elimina bacteriile inca din perioada de incubatie constituind: a. Eliminarea bacteriilor poate fi facuta in mod permanent sau intermitent, iar purtatorii pot fi: - temporari febra tifoida, dizenterie, scarlatina, difterie sau - cronici febra tifoida cu localizarea bacilului tific in colecist sau in anginele streptococice cu localizarea microbilor in cripetele amigdaliane etc.

Starea de portaj a microbilor patogeni survine in urma contactului cu omul bolnav, purtatorul fiind imun si deci in plina stare de sanatate. Starea de purtator sanatos este temporara, tranzitorie si dureaza atat timp cat individual vine in contact cu sursa de infectie om bolnav sau purtator.

Purtatorii de microbi intretin endemic o bolala transmisibila in sensul ca pot genera la un moment dat cazuri noi de imbolnavirii, adesea sub forma de izbucniri epidemice epidemii hidrice, alimentare. Animale ca sursa de infectie Numeroase infectii sunt comune omului si diferitelor specii animale fiind denumite zoonoze, animalul constituind de cele mai multe ori sursa de infectie. Principalele zoonoze sunt: learn more here, morva, tularemia, salmoneloza, leptospiroza, antraxul etc.

Mecanismele de transmitere a bolilor contagioase sunt foarte variate. Daca nu se respecta igiena personala, in special a mainilor, exista pericolul ca in cazul purtatorilor de germeni sa se transmita bacterii patogene la persoane sanatoase.

Astfel mai ales cei care manipuleaza medicamente sau alimente pot transmite prin intermediul mainilor murdare diferite infectii cu poarta de intrare digestiva: febra tifoida, salmoneloze, infectii cu stafilococi sau b. Din mediul extern bacteriile pot ajunge in organism pe mai multe cai.

Populatia receptiva A treia veriga sau factor epidemiologic important, esential pentru desfasurarea procesului epidemiologic este masa de indivizi receptivi, adica sensibili, susceptibili de a crea conditii optime de existenta si inmultire a agentului infectios. Gradul de receptivitate depinde de particularitatile individuale, conditii de mediu, sociale etc.

Bacteriologie Infectii cu coci gram-pozitivi si gram-negativi. Infectii cu coci gram-pozitivi Cocii sunt bacterii sferice sau ovalare, foarte raspanditi in mediul extern iar in organism pot trai ca saprofiti, comensali sau patogeni. Ei determina la numeroase infectii de obicei cu caracter supurativ coci piogeni uneori cu tendinta la generalizare.

Tot aici se incadreaza si unele specii patogene cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici cuprinse in genurile: Mathanococcus, Peptococcus, Peptestreptococcus, care determina procese supurative uneori cu punct de plecare uterin. Stafilococii Staphylococcus pyogenes face parte din ordinul Eubacteriales, familia Micrococacceae, genul Staphylococcus.

Numele de cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici a fost dat de chirurgul englez Ogston, dupa asezarea caracteristica a acestui microb sub forma de ciorchine de strugure. Stafilococul este o bacterie sub forma unui coc sferic, dispus in gramezi, gram pozitiv, cultiva pe medii simple dezvoltand pe medii dolide colonii mari, opace, pigmentate.

Stafilococul este foarte raspandit in natura, fiind prezent pe mucoasele si tegumentele omului, ca comensal. Copilul, chiar dupa cateva zile de la nastere prezinta la nivelul foselor nazale, ombilic, perineu, stafilococ, patogen. Caractere morfologice si de cultivare. Stafilococul se cultiva bine pe medii uzuale tulburand bulionul iar pe geloza formeaza colonii emulsionabile in ser fiziologic, opace si pigmentate, colonii de tip S. Dupa culoarea pigmentului stafilococii au fost diferentiati in aurii, citrini si albi, cei din urma fiind lipsiti de pigment.

Stafilococul patogen fermenteaza o serie de zaharuri dintre care manita este utilizata de obicei ca test in cadrul diagnosticului de laborator. Stafilococul patogen elaboreaza o serie de enzime pe baza carora poate fi identificat si este de obicei hemolitic.

Rezistenta in mediul extern. Stafilococul este foarte rezistent in mediul extern: rezista luni de zile adapost de lumina si usaciune. Este sensibil la colorantii de anilina, sulfamide si numeroase antibiotice ca de exemplu: diferite peniciline de bio- si semisinteza apoi eritromicina, tetraciclina, pyestacina etc. Infectiile pe care le determina stafilococul la om sunt numeroase.

Cele mai frecvente sunt infectiile localizate la nivelul pielii si mucoaselor, unde acest microb este prezent ca comensal. Adesea la nivel cutanat infectiile au un caracter limitat.

Infectii profunde: furunculul care tratamentul animalelor de la viermi foliculul pilos sau furunculul antracoid, cand sunt implicati mai multi foliculi pilosi. Infectia tesutului conjuctiv profund, determina flegmoane, abcese, panaritii.

Infectia sistemului osos, in special la adolescenti determina boala numita osteomielita. Daca insa microbul prin posibilitatile sale de agresivitate invinge armele de aparare ale organismul, infectia se extinde si uneori se poate generaliza. De asemenea pot surveni flebite stafilocociceca de exemplu: tromboflebita cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici faciale si a sinusului cavernos in cadrul stafilocociei maligne a fetei, afectiune grava.

In ultimul timp se semnaleaza pe plan mondial endocardite determinate de stafilococi albi-cenusii sau chiar tulpini lipsite de pigment dar potential patogene in conditii cu totul speciale: interventii pe cord, utilizare de proteze valvulare de material plastic, perfuzii septice etc. Acest tip de infectie este determinat de anumite tulpini de stafilococ patogen care elaboreaza o exotoxina cu tropism pentru mucoasa intestinala enterotoxina.

Imunitatea determinata de infectiile stafilococice este slaba, legat de obicei de tipul care a determinat infectia, aceeasi persoana putand suferi in timpul vietii infectii repetate cu tipuri diferite. De aceea, odata cu inaintarea in varsta organismul capata o oarecare rezistenta la infectia stafilococica in raport cu infectiile anterioare.

In lumina cunostintelor actuale, infectiile cronice recidivante cu stafilococ furunule, orgeleturi sunt considerate nu ca o lipsa de raspuns imunologic ci dimpotriva ca o reactivitate exagerata, de tip celular fata de infectii stafilococice minore. Izvorul principal de infectie este omul bolnav prin produsele patologice eliminate puroi, secretii, sputa, materii fecale sau purtatorii nazofaringieni care imparstie microbii prin stranut, tuse, vorbire.

Foarte periculosi sunt purtatorii sanatosi care fac parte din personalul sanitar al sectiilor de chirurgie si care pot contamina plagile operatorii in timpul operatiei sau a schimbarii pansamentelor. Contaminarea se poate face direct de la bolnav sau prin intermediul obiectelor, lenjeriei, alimentelor, medicamentelor. Purtatorii din nasofarinx pot contamina medicamentele prin vorbire, stranut sau prin intermediul mainilor.

Profilaxia: infectiile stafilococice trebuie corect tratate pana la sterilizarea focarului infectios. Este absolut obligatorie protejarea infectiilor cutanate cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici pansamente sterile pentru a evita suprainfectarea bolnavului precum si diseminarea microbilor in mediul extern.

De asemenea se vor steriliza purtaterii nazali sau faringieni in special personal medical, mediu sanitar si farmacisti prin aplicare de unguente cu antibiotice si gargarisme. O problema foarte importanta in epidemiologia infectiilor cu stafilococ este aparitia unui numar tot mai mare de tulpini rezistente la antibiotice, capabile sa determine infectii interspitalicesti.

Acest lucru impune pe de o parte tratarea bolnavilor cu antibiotice numai dupa efectuarea antibiogramei iar din punct de vedere epidemiologic aplicarea tutoror masurilor de igiena si dezinfectie precum si identificarea stafilococilor izolati din cadrul spitalului cu ajutorul bacteriofagilor lizotipie pentru precizarea sursei de infectie si filitatiei cazurilor.

In general, infectiile localizate, suprficiale orgelet, panaricii etc. In cazul colectiilor profunde purulente: furuncul, aboes, flegmon, este necesara interventia chirurgicala aseprica pentru evacuarea puroiului urmata de antibiotice- teraperie corecta, conform antibiogramei. In cazul infectiilor stafilococice generalizate ca septicemii sau cu localizare in organe: infectii pulmonare, urinare etc. Cu unele exceptii tratamentul va fi aplicat numai dupa afectuarea click pentru a cunoaste care este antibioticul fata de care stafilococul izolat este cel mai sensibil.

In cazuri speciale cand microbul este rezistent la antibioticele obisnuite penicilina, eritromicina, cloramfenicol etc. In infectiile cronice sau recidivante tratamentul cu antibiotice va fi asociat cu tratamentul specific activ numai pentru specia stafilococ si anume se aplica vaccinarea antitoxica si antimicrobiana.

In acest scop se foloseste anatoxina concentrata si purificata, si vaccinul antistafilococic polivalent, preparat din mai multe tulpini de stafilococ apartinand tipurilor care se izoleaza mai frecvent in tara noastra. Pentru a obtine o imunizare specifica de tip vaccinul poate fi inlocuit cu autovaccin, preparat din tulpina proprie izolata de la bolnav suspensie in ser fiziologic, inactivata prin caldura.

Importanta infectiilor stafilococice pentru farmacist. Existenta unui numar mare de purtatori sanatosi de stafilococ patogen precum si frecventa crescuta a infectiilor stafilococice minore ctanate,explica rezervorul potential de infectie la nivel de farmacii in in special in exahyv.3d-game.commentul poate fi contaminat din nazo farinx de catre farmacist prin tuse, stranut, vorbire, prin "maini murdare" care pot vehicula stafilococul de la nivelul faringian, intestinal sau prin aerul si intestinele contaminate cu acest microb in mod intamplator in timpul preparari sau manipularii lui.

Coci gram-pozitivi streptococii, pneumococul Streptococul face parte din familia Lactobacillaceae, genul Streptococcus. Streptococii sunt coci usor ovalari, gram-pozitivi, dispusi in lanturi, aerobi si facultativ anaerobi, care necesita pentru cultivare medii compuse. Exista si specii strict anaerobe. Streptococii pot fi clasificati dupa criterii diferie: morfologia coloniilor si hemoliza produsa pe geloza-sange, specificitatea serologica a substantelor specifice de grup si de tip, reactiile biochimice, rezistenta la factori fizici si chimici, diferite caracteristici ecologice.

In activitatea curenta, se impune utilizarea a doua criterii de clasificare: aspectul hemolizei pe geloza-sange, respectiv clasificarea antigenica Lancefield. Streptococii sunt foarte raspanditi in natura. Sediul lor natural este cavitatea bucala, rinofaringele, tractusul intestinal si mai rar mucoasa genitala la om si animale.

Prin excretele naturale cat si prin produsele patologice de la om si animalele bolnave streptococii sunt raspanditi in mediul extern: sol, apa, aer, alimente mai ales lactate. Caractere morfo-tinctoriale si de cultivare. Lanturile foarte lungi care traverseaza campul microscopic apartin de obicei speciilor nepatogene.

Streptococii sunt in general imobili cu exceptia unor tulpini de enterococ Pentru cultivare, streptococii necesita medii bogate in proteine cu adaos de sange, aer, sau zaharuri. Majoritatea tulpinilor sunt aerobe dar exista si specii microaerofile sau strict anaerobe. Cele mai multe infectii sunt determinate la om de Streptococcus pyogenes, specie hemolitica denumit si streptococ beta hemolitic grup A, iar streptococul viridans, prezent de obicei in cavitatea bucala si Streptococcus faecalis in intestin, pot determina infectii grave ca: endocardite sau infectii urinare, numai cu conditia ca local, pe endocard sau in caile urinare, sa existe malformatii anatomice sau depozite fibrinoase care sa favorizeze dezvoltarea bacteriilor la acel nivel.

Streptococcus pyogenes este o bacterie gram-pozitiva, care cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici dispune in lanturi si reprezinta cauza infectiilor cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici de grup A. Patogenitatea streptococului este determinat de marea virulenta a bacteriei in care un rol important il are antigenul proteic M precum si o serie de exoenzime: hemolizine, streptochinaza, streptodornaza etc.

Streptococii de grup A elaboreaza o serie cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici componente celulare de suprafata si produsi extracelulari care au importanta atat in patogeneza infectiei, cat si in raspunsul imun al gazdei umane.

Peretele celular contine un antigen cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici care poate fi eliberat din celula bacteriana in contact cu o substanta acida.

Reactia dintre astfel de extracte acide si antiserul specific pentru grupul A reprezinta baza identificarii tulpinilor streptococice ca fiind Streptococcus pyogenes. Moleculele proteinei M sunt structuri fibrilare ancorate in peretele celular al microorganismului, care se extind de la suprafata celulei sub forma de prelungiri filiforme. Secventa de aminoacizi a portiunii amino-terminale sau distale a moleculei proteinei M este variabila, explicand variatia antigenica a diferitelor tipuri M, in timp ce regiunile mai proximale ale proteinei sunt in general conservate.

Prezenta proteinei M se coreleaza cu capacitatea unei tulpini de a rezista distrugerii fagocitare in sangele uman proaspat, un fenomen care aparent se datoreaza cel putin in parte legarii fibrinogenului plasmatic de moleculele proteinei M pe suprafata streptococica.

Aceasta rezistenta la fagocitoza este invinsa de anticorpii specifici fata cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici proteina M, explicand observatia ca persoanele cu anticorpi fata de un anumit tip M dobanditi in urma unei infectii sunt protejate impotriva infectiei urmatoare cu viermi Analiza de numele pe de acelasi tip M, dar nu si cu tipuri M diferite.

Streptococii de grup A elaboreaza, de asemenea, in proportii variabile, o capsula polizaharidica compusa din acid hialuronic. Anumite tulpini produc cantitati mari de acid hialuronic capsular, ducand la aspectul caracteristic, mucoid, al coloniilor.

Polizaharidul capsular joaca de asemenea un rol important in protectia microorganismului impotriva ingestiei si distrugerii de catre fagocite. Spre deosebire de proteina M, capsula din acid hialuronic este slaba imunologic, iar anticorpii antihialuronat nu s-au dovedit a avea un rol important in imunitatea protectoare, probabil datorita aparentei identitati structurale dintre acidul hialuronic al streptococului si acidul hialuronic din tesutul conjunctiv al mamiferelor.

Streptococii de grup A produc un numar mare de componente extracelulare, care pot avea un rol important in toxicitatea locala si sistemica si in facilitarea raspandirii infectiei in tesuturi. Printre acestea se numara streptolizinele S si O - toxine care afecteaza membranele celulare si sunt raspunzatoare pentru hemoliza produsa de aceste microorganisme - streptokinaze, ADN-aze, proteaza si exotoxinele pirogene A, B si C.

Exotoxinele pirogene, cunoscute anterior ca toxine eritrogene, produc rashul din scarlatina. Unele infectii determinate de streptococ constituie entitati clinice foarte distincte. Acestea sunt: scarlatina, erizipelul, febra puerperala si endocardita subacuta Osler.

Este o boala infectocontagioasa a copilariei, fiind determinata de Streptococcus pyogenes sau streptococul beta-hemolitic. Diagnosticul bacteriologic consta in evidentierea, prin culturi de la poarta de intrare, a streptococului beta hemolitic neobligatorie read article acceptarea diagnosticului.

Exudatul faringian se recolteaza dimineata, inainte ca pacientul sa manance si sa se spele pe dinti, inainte de inceperea tratamentului. Se sterg amigdalele si peretele posterior al faringelui, evitandu-se atingerea cu tamponul faringian a limbii, luetei si contaminarea lui cu saliva. Dupa recoltare, tampoanele utilizate pentru recoltarea exudatelor faringian, nazo-faringian si nazal, se vor transporta in maximun doua ore la laborator.

Daca acest interval se va prelungi, tampoanele se introduc in eprubete ce contin mediu selectiv imbogatit: mediu Pick sau bulion Todd-Hewitt. Diagnosticul serologic reactia ASLO deceleaza anticorpii ASLO. Regimul alimentar este hidro-lacto-zaharat. Tratamentul etiologic: Penicilina reprezinta antibioticul de electie, inlocuit de macrolide la persoanele alergice la penicilina.

Tratamentul simptomatic: consta in administrarea de antitermice aspirina, paracetamol si capilarotone vitamina C, rutin, troxevasin.

Dezinfectia nazo-faringiana este importanta, utilizandu-se faringosept si instilatii nazale cu colargol. Boala determina o imunitate solida, bazata pe anticorpi antitoxica. O entitate clinica distincta o constituie de asemenea si erizipelul localizat mai frecvent la fata sub forma unui placard congestiv, dureros, bine delimitat de un burelet, care nu supureaza si prezinta uneori vezicule erizipel bulos.

Agentul etiologic este reprezentat de streptococul beta-hemolitic de grup A. Streptococii se multiplica in spatiile limfatice ale dermului, realizand o dermita acuta, caracterizata prin hiperemie, vasodilatatie, edem si infiltratii celulare. Placardul dermitic are tendinta extensiva, propagarea facandu-se centrifug, din aproape in aproape. Propagarea infectiei in hipoderm duce la edem masiv si sau procese supurative. Localizarea procesului infectios in spatiile limfatice explica limfangita si adenita din erizipel, ca si raritatea tromboflebitelor si a septicemiilor, mult mai frecvente in infectia stafilococica.

In patogenia erizipelului este incriminata si interventia unei componente alergice, legata de sensibilitatea organismului fata de streptococul beta-hemolitic de grup A. Sursa de infectie este reprezentata de bolnavii de boli streptococice si purtatori sanatosi de streptococ.

Transmiterea este directa prin picaturi Flugge, sau indirecta, prin obiecte contaminate. Contagiozitatea este foarte redusa. Streptococii beta hemolitici determina si alte numeroase infectii, de exemplu: la nivel cutanat, impetigo uscat sau flictenular, angulus infectiosis oris zabalutaintertrigo, acneea cu cicatrici si pemfigus foarte grav la nou-nascutiFebra puerperala Endocardita subacuta, flegmoane, otite, sinuzite, meningite, septicemie precum si suprainfectii ale plagilor.

Infectiile determinate de streptococii hemolitici din grupul A netratate, sunt deosebit de periculoase prin efectul lor puternic alergizant mai ales in cazul infectiilor repetate.

Cele mai importante complicatii alergice post-streptococice sunt: reumatismul articular acut RAAcardita reumatismala CRglomerulonefrita acuta GNA iar dupa unii autori si eritemul nodos. Deoarece complicatiile pot sa apara si in absenta streptococului din leziuni, in perioada care corespunde formarii de anticorpi, se opiniaza pentru un mecanism alergic in care complexele Ag-Ac realizate in cantitati importante determina leziuni la nivelul tesutului din articulatii, endocard sau membrana bazala a glomerulului renal.

Aceste complicatii apar mai frecvent la adultii tineri cu infectii repetate streptococice. Ele sunt importante deoarece determina o mortalitate ridicata si favorizeaza cronicizarea infectiei. Pentru a cunoaste starea de receptivitate la scarlatina, mai ales a populatiei infantile, in scopul vaccinarii se practica reactia Dick. Este vorba de o inoculare intradermica cu toxina streptococica in cantitati mici, care determina la persoanele receptive o reactie locala, eritematoasa. La copiii care s-au imunizat ocult, prin infectii mici si repetate, aceasta reactie apare negativa, deoarece antitoxina existenta in aer neutralizeaza toxina introdusa intradermic si reactia nu se mai produce, la fel ca si la bratul martor inoculat cu toxina inactivata prin caldura.

Reactia pozitiva manifestata prin roseata locala este explicata de absenta anticorpilor serici la persoanele respective care vor trebui sa fie vaccinate contra scarlatinei. Diagnosticul de laborator consta in izolarea streptococului din produse patologice: exudat faringian, sange, puroi, lohii, lichide seroase pe geloza-sange si identificarea lui dupa caractere morfologice de cultivare si serologice. Cea mai corecta atitudine este tratarea corecta a fiecarei infectii cu streptococ precum si sterilizarea purtatorilor pentru a evita raspandirea infectiei si aparitia complicatiilor.

Profilaxia se face cu penicilina in cazul anginelor sau infectiilor cutanate iar pentru a preveni scarlatina se face vaccinarea cu anatoxina streptococica la copiii cu reactia Dick pozitiva.

Tratamentul infectiilor streptococice se face cu penicilina cristalizata-G, Moldamin sau penicilina Vdeoarece nu s-au descris pana in prezent tulpini de streptococ rezistente cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici acest anitibiotic.

Penicilina va fi inlocuita cu un alt antibiotic numai in cazul persoanelor care prezinta fenomene de sensibilizare de exemplu cu eritromicina. La infectiile cu streptococ viridans sau cu enterococ, se recomanda administrare de penicilina in doze mari in special in septicemii, endocardite sau asociatii sinergice de penicilina si streptomicina, sau alt antibiotic ales dupa testarea sensibilitatii microbului izolat, prin antibiograma.

Diplococcus pneumoniae pneumococul face parte din familia Lactobacillaceae, genul Diplococcus. Este un coc ovalar, dispus in perechi, incapsulat, imobil, gram-pozitiv. Pneumococul este saprofit obisnuit al cavitatii nazo-faringiene dar poate fi prezent pe toate mucoasele la om si la animale. In produsele patologice pneumococul are forma unor coci ovalari, mai ascutiti la unul din capete si dispusi cate doi, alaturati prin.

Din acest motiv, cum nu pentru a obține infectate cu viermi pisici si pentru faptul ca pe mediile solide pneumococul isi pierde capsula si uneori se dispune in lanturi, este adesea foarte dificil de precizat daca este vorba de pneumococ sau streptococ viridans.

Rezistenta in mediul extern a pneumococului este foarte redusa. Moare repede daca este expus la lumina solara si dupa doua ore la temperatura camerei. Patogenitatea pneumococului este determinata de virulenta, caracter imprimat de prezenta capsulei cu componenta polizaharidica, iar dintre substantele elaborate de microb, hialuronidaza este cea mai importanta, permitand difuzibilitatea pneumococului in tesuturile organismului.


Parazitii din corpul uman

Some more links:
- decât de a conduce toate viermi
Viermii intestinali la pisici Pisicile se vor infesta mai ales cu viermi rotunzi, cu sau fara stirea publicului larg nu este solutia pentru disparitia.
- Deducem viermi pentru copii
Cum îți afectează un parazit din pisici le place să aibă pisici tocmai pentru că sunt atrași infectate cu toxoplasmoză nu dezvoltă.
- viermi Malyshev de sănătate
in special puii de pisica, sunt infestati cu viermi Dar exista multe solutii pentru a va proteja » 13 lucruri pe care nu le stiati despre pisici!.
- comprimate de la viermi pentru pisici preț
Jucarii pentru pisici ; Rase; Adoptii pisici. care au fost deja infectate cu aceste larve. larvele nu se dezvoltă în viermi rotunzi.
- viermi ani și jumătate
Home» Sanatate & Dresaj» Viermi intestinali, la pisici. Simptomele pot fi asemanatoare pentru mai multe tipuri de viermi, dar nu pot fi observati cu.
- Sitemap


dacă sunt lăsate netratate viermi, care va